Papa Francisc: Asemenea Maicii Domnului, să-l lăsăm pe Dumnezeu să meargă alături de noi

Privind la viața Sfintei Fecioare Maria, să ne întrebăm dacă îi permitem lui Dumnezeu să meargă alături de noi: a spus Papa Francisc la Sfânta Liturghie celebrată luni dimineață, 8 septembrie 2014, sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, în capela Casei Sfânta Marta din Vatican. Pontiful a subliniat că Dumnezeu este prezent în evenimentele mari ale vieții dar și în cele aparent lipsite de importanță și are răbdarea de a merge împreună cu noi, chiar dacă suntem păcătoși.

Când citim cartea biblică a Facerii - a remarcat Sfântul Părinte - există pericolul de a ne gândi că Dumnezeu este ca un magician care făcea lucrurile cu bagheta magică. Dar Dumnezeu nu lucrează în acest fel: după ce a creat lucrurile, le-a lăsat să meargă înainte după legi interne, interioare, pe care El le-a dat pentru fiecare făptură, ca să se dezvolte și să ajungă la plinătate. Realităților din univers, Dumnezeu le-a conferit autonomie, nu independență:

- "Dumnezeu nu este magician, este creator! Dar când se relatează despre ziua a șasea, când l-a creat pe om, îi conferă un alt fel de autonomie, un pic diferită, dar nu independentă: o autonomie care este libertate. Și îi spune omului să meargă înainte în istorie, îl face responsabil asupra celor create, și pentru ca să stăpânească creația, să o ducă mai departe și în acest fel să ajungă la împlinirea timpurilor. Care este plinătatea timpurilor? Ceea ce el avea în inimă: sosirea Fiului său. Căci Dumnezeu - ne spune Sf. Paul - ne-a predestinat, pe toți, să fim conformi cu chipul Fiului său".

Acesta este "drumul omenirii, este drumul omului. Dumnezeu dorea ca noi să fim asemenea Fiului său și ca Fiul său să fie asemenea nouă.

Sfântul Părinte a continuat meditația matinală vorbind despre pagina Evangheliei proclamată la ritul roman sau latin în care se prezintă genealogia lui Isus. În această listă de oameni - a spus Papa Francisc - găsim sfinți dar și păcătoși, dar istoria merge înainte pentru că Dumnezeu a vrut ca oamenii să fie liberi". Când omul "s-a folosit în mod greșit de libertatea sa, Dumnezeu l-a izgonit din paradis" dar "i-a făcut o promisiune: omul a ieșit din paradis cu o speranță. Păcătos, dar cu speranță!". "Drumul lor nu-l parcurg singuri: Dumnezeu merge împreună cu ei. Dumnezeu a făcut o opțiune: a făcut o alegere valabilă pentru timp, nu pentru moment. Este Dumnezeul timpului, este Dumnezeul istoriei, este Dumnezeul care merge împreună cu fiii săi". Și aceasta, până la împlinirea timpurilor, când Fiul său s-a făcut om. Dumnezeu "merge împreună cu drepții și cu păcătoșii", merge împreună cu toți, pentru a sosi la întâlnirea definitivă a omului cu El".

Evanghelia, a spus mai departe Sfântul Părinte, face ca ultima parte din această istorie să se termine "într-o casă modestă, într-un sătuc", cu Iosif și Maria. "Dumnezeul marii istorii este prezent și în mica istorie, acolo, pentru că vrea să meargă împreună cu fiecare om". Papa l-a citat în această privință pe Sfântul Toma de Aquino care spunea: "A nu se înfricoșa de lucrurile mari, dar și a ține cont de cele mici, aceasta este dumnezeiesc". De aceea, a reluat Pontiful, Dumnezeu este prezent în lucrurile mari, dar și în cele mici:

- "Domnul care merge împreună cu noi este și Domnul răbdării. Răbdarea lui Dumnezeu. Răbdarea pe care avut-o cu toate aceste generații, cu toate aceste persoane care au trăit istoria lor de har și păcat. Dumnezeu este răbdător. Dumnezeu merge împreună cu noi, pentru că El vrea ca noi toți să ajungem să fim asemenea chipului Fiului său. Și din acel moment în care ne-a dat libertate în creație, nu independență, El continuă să meargă până astăzi împreună cu noi".

În acest fel istoria generațiilor ajunge la Fecioara Maria. Astăzi, a spus Pontiful, "suntem în anticamera acestei istorii: nașterea Maicii Domnului". Și să cerem în rugăciune ca Domnul să ne dăruiască unitate pentru a merge împreună și pacea inimii. Este harul de astăzi".

- "Astăzi să privim la Maica Domnului, mică, sfântă, fără păcat, curată, aleasă mai dinainte ca să devină Maica lui Dumnezeu. Și să privim la această istorie care stă în urmă, atât de lungă, de veacuri, și să ne întrebăm: Cum merg eu în istoria mea? Îl las pe Dumnezeu să meargă alături de mine? Îi permit să meargă împreună cu mine sau vreau să merg de unul singur? Îl las să mă consoleze, să mă ajute, să mă ierte, să mă conducă la întâlnirea cu Isus Cristos? Aceasta este ținta drumului nostru: să ne întâlnim cu Domnul. Această întrebare ne va prinde bine astăzi: îl las pe Dumnezeu să aibă răbdare cu mine? Privind la această mare istorie dar și la acest sătuc neînsemnat, să-l lăudăm pe Domnul și să-i cerem cu smerenie să ne dăruiască pacea, acea pace a inimii pe care numai El o poate dărui, pe care o dăruiește numai când îi permitem să meargă împreună cu noi".

(A. Gisotti, A. Dancă - Radio Vatican, 8 septembrie 2014)