Pelerinajul studenţilor la Sighetu Marmaţiei, ediţia 2015, rugăciune la Cacica

În perioada 24-26 aprilie 2015, a avut loc pelerinajul studenţilor din Iaşi la Sighetu Marmaţiei, organizat la iniţiativa ASCI (Asociaţia Studenţilor Catolici din Iaşi). Trei zile de bucurie, de har şi de rememorări am trăit un grup de 103 persoane.

Prima oprire care ne-a indicat că nu suntem singurii pelerini ai acestui drum-viaţă a fost unirea prin cânt şi rugăciune la sanctuarul marian de la Cacica, unde am înălţat sfintei Fecioare Maria rugăminţi de recunoştinţă şi de mulţumire. Maicii Domnului i-am încredinţat pe toţi tinerii Diecezei de Iaşi, pentru ca, întăriţi de puterea ei, să ducem o viaţă rodnică pe calea credinţei noastre, să păstrăm credinţa şi s-o transmitem celorlalţi.

Ajunşi seara la Sighetu Marmaţiei, am fost întâmpinaţi cu mare căldură şi ospitalitate de sora Teodorina, superioară, din Congregaţia "Surorile Maicii Domnului". Cu toţii am participat în aceste zile la sfânta Liturghie în capela mănăstirii "Maica Îndurerată", din complexul unde am fost găzduiţi.

Pentru ca aceste trei zile să marcheze în sufletul nostru bucuria de a-l cunoaşte, de a-l înţelege şi de a-l iubi mai mult pe celălalt şi pe Dumnezeu, părintele Fabian Doboş, capelan universitar al studenţilor din Iaşi, ne-a propus ca itinerar trinomul virtuţilor teologale: credinţa, speranţa şi iubirea, virtuţi ce au caracterizat viaţa martirilor şi a sfinţilor.

Ziua de 25 aprilie a adăugat o nouă lecţie de istorie în broşura fiecărui pelerin, mai întâi prin vizitarea bisericii greco-catolice din Sighet, unde ni s-a explicat arhitectura catedralei şi contextul în care comunitatea greco-catolică îşi practică credinţa.

Pelerinajul a continuat prin vizitarea bisericii romano-catolice din Sighet, situată în centrul oraşului, unde am ascultat câteva informaţii despre istoria comunităţii şi a bisericii.

Dr. Andrea Dobeş ne-a împărtăşit informaţii necesare şi preţioase la Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei; ne-a povestit cum a funcţionat această închisoare a deţinuţilor în perioada 1950-1955. Închisoarea de la Sighet a fost construită în 1897 în acelaşi stil şi cu aceleaşi funcţiuni ca închisorile din Satu Mare, Oradea, Aiud, Arad, Gherla şi din alte oraşe. Era o închisoare de drept comun care, mai ales în timpul primului şi celui de-al doilea război mondial, a fost folosită şi pentru încarcerarea deţinuţilor politici: revoluţionari polonezi, preoţi de diferite confesiuni, dezertori din armata maghiară, români sau de alte etnii.

În perioada 1948-1950 au fost închişi aici elevi, studenţi şi ţărani din rezistenţa maramureşeană, iar între mai 1950 şi iulie 1955 penitenciarul a devenit unul de maximă securitate, fiind aduşi aici, în deplin secret, două sute de foşti miniştri, parlamentari, ziarişti, militari, episcopi şi preoţi, aproape toată elita religioasă, politică şi culturală a României. 54 dintre aceştia au murit în puşcărie, fiind înmormântaţi în locuri secrete şi încă neidentificate. În fiecare celulă a acestei clădiri, transformată în sală de muzeu, am putut vedea detalii tematice referitoare la suferinţa şi la modul de viaţă al deţinuţilor.

Au mai avut speranţă deţinuţii politici? De unde vine această speranţă şi credinţă în acest loc? Întrebări şi răspunsuri care vor rămâne pentru mult timp în conştiinţa noastră. Dar mai presus de acestea, memorialul ne-a făcut să înţelegem şi să mulţumim bunului Dumnezeu că am avut înaintaşi curajoşi care au practicat în viaţa lor virtuţile creştine.

Semnificativă a fost şi vizitarea cimitirului oraşului unde este înmormântat episcopul martir Anton Durcovici, loc în care am înălţat rugăciuni pentru toţi răposaţii noştri.

Pelerinajul a continuat în atmosferă de entuziasm tineresc, vizitând şi Cimitirul Săracilor, unde între 1950 şi 1954 au fost îngropaţi fie individual, fie în gropi comune, deţinuţii politici de la infernala închisoare de exterminare din Sighet.

În programul vizitelor, mănăstirea Bârsana a avut rolul de a ne face să ne bucurăm măcar pentru câteva momente de meleagul maramureşean binecuvântat. La temelia peisajului mirific, cred că se află ceea ce a putut experimenta fiecare în parte: iubire, credinţă, răbdare, speranţă, curaj şi bucurie.

Deloc întâmplătoare a fost vizita la Cimitirul Vesel din Săpânţa. Numele cimitirului este dat de multitudinea de cruci colorate şi de poeziile satirice şi epitafele care sunt inscripţionate pe cruci. Această atitudine a localnicilor în faţa morţii ne face pe noi, creştinii, să ne gândim la modul de viaţă pe care-l trăim şi la faptul că fiecare persoană are un rol important în economia mântuirii. Indiferent de modul în care privim moartea, Cristos, speranţa noastră, a înviat pentru ca noi să trăim.

Ultima zi a pelerinajului a fost încheiată de plecarea tinerilor spre Cluj-Napoca, unde am fost primiţi cu deosebită căldură de câţiva membri ai ASTRU (Asociaţia Tineretului Român Unit), care ne-au însoţit prin centrul oraşului, unde am avut ocazia să admirăm impozantele catedrale şi monumente istorice.

Alese mulţumiri sunt adresate din partea participanţilor la acest pelerinaj tuturor binefăcătorilor, surorilor, părintelui capelan universitar şi tuturor acelora care au făcut ca aceste zile minunate de har şi de mărturisire a credinţei să devină o realitate şi să putem transmite şi celorlalţi învăţătura primită de la sfântul Paul: "Iar acum rămân acestea trei: credinţa, speranţa şi iubirea. Dar cea mai mare dintre toate acestea este iubirea" (1Cor 13,13).

"Credinţa, iubirea şi speranţa, stând cândva laolaltă într-un ceas de tihnă, au simţit că în firea lor există o pornire de a plăsmui; s-au străduit toate trei şi au creat împreună, o figură blândă şi drăgălaşă, o pandora superioară: răbdarea", a scris Johann Wolfgang van Goethe.

Emanuela Bondea

*

Impresii ale unora dintre participanţi:

(Impresiile au fost culese de Margareta Ferenţ.)

Mai multe imagini puteţi vedea în [ albumul foto ]