Pelerinajul studenților la Sighetu Marmației, ediția 2015, rugăciune la Cacica

În perioada 24-26 aprilie 2015, a avut loc pelerinajul studenților din Iași la Sighetu Marmației, organizat la inițiativa ASCI (Asociația Studenților Catolici din Iași). Trei zile de bucurie, de har și de rememorări am trăit un grup de 103 persoane.

Prima oprire care ne-a indicat că nu suntem singurii pelerini ai acestui drum-viață a fost unirea prin cânt și rugăciune la sanctuarul marian de la Cacica, unde am înălțat sfintei Fecioare Maria rugăminți de recunoștință și de mulțumire. Maicii Domnului i-am încredințat pe toți tinerii Diecezei de Iași, pentru ca, întăriți de puterea ei, să ducem o viață rodnică pe calea credinței noastre, să păstrăm credința și s-o transmitem celorlalți.

Ajunși seara la Sighetu Marmației, am fost întâmpinați cu mare căldură și ospitalitate de sora Teodorina, superioară, din Congregația "Surorile Maicii Domnului". Cu toții am participat în aceste zile la sfânta Liturghie în capela mănăstirii "Maica Îndurerată", din complexul unde am fost găzduiți.

Pentru ca aceste trei zile să marcheze în sufletul nostru bucuria de a-l cunoaște, de a-l înțelege și de a-l iubi mai mult pe celălalt și pe Dumnezeu, părintele Fabian Doboș, capelan universitar al studenților din Iași, ne-a propus ca itinerar trinomul virtuților teologale: credința, speranța și iubirea, virtuți ce au caracterizat viața martirilor și a sfinților.

Ziua de 25 aprilie a adăugat o nouă lecție de istorie în broșura fiecărui pelerin, mai întâi prin vizitarea bisericii greco-catolice din Sighet, unde ni s-a explicat arhitectura catedralei și contextul în care comunitatea greco-catolică își practică credința.

Pelerinajul a continuat prin vizitarea bisericii romano-catolice din Sighet, situată în centrul orașului, unde am ascultat câteva informații despre istoria comunității și a bisericii.

Dr. Andrea Dobeș ne-a împărtășit informații necesare și prețioase la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței; ne-a povestit cum a funcționat această închisoare a deținuților în perioada 1950-1955. Închisoarea de la Sighet a fost construită în 1897 în același stil și cu aceleași funcțiuni ca închisorile din Satu Mare, Oradea, Aiud, Arad, Gherla și din alte orașe. Era o închisoare de drept comun care, mai ales în timpul primului și celui de-al doilea război mondial, a fost folosită și pentru încarcerarea deținuților politici: revoluționari polonezi, preoți de diferite confesiuni, dezertori din armata maghiară, români sau de alte etnii.

În perioada 1948-1950 au fost închiși aici elevi, studenți și țărani din rezistența maramureșeană, iar între mai 1950 și iulie 1955 penitenciarul a devenit unul de maximă securitate, fiind aduși aici, în deplin secret, două sute de foști miniștri, parlamentari, ziariști, militari, episcopi și preoți, aproape toată elita religioasă, politică și culturală a României. 54 dintre aceștia au murit în pușcărie, fiind înmormântați în locuri secrete și încă neidentificate. În fiecare celulă a acestei clădiri, transformată în sală de muzeu, am putut vedea detalii tematice referitoare la suferința și la modul de viață al deținuților.

Au mai avut speranță deținuții politici? De unde vine această speranță și credință în acest loc? Întrebări și răspunsuri care vor rămâne pentru mult timp în conștiința noastră. Dar mai presus de acestea, memorialul ne-a făcut să înțelegem și să mulțumim bunului Dumnezeu că am avut înaintași curajoși care au practicat în viața lor virtuțile creștine.

Semnificativă a fost și vizitarea cimitirului orașului unde este înmormântat episcopul martir Anton Durcovici, loc în care am înălțat rugăciuni pentru toți răposații noștri.

Pelerinajul a continuat în atmosferă de entuziasm tineresc, vizitând și Cimitirul Săracilor, unde între 1950 și 1954 au fost îngropați fie individual, fie în gropi comune, deținuții politici de la infernala închisoare de exterminare din Sighet.

În programul vizitelor, mănăstirea Bârsana a avut rolul de a ne face să ne bucurăm măcar pentru câteva momente de meleagul maramureșean binecuvântat. La temelia peisajului mirific, cred că se află ceea ce a putut experimenta fiecare în parte: iubire, credință, răbdare, speranță, curaj și bucurie.

Deloc întâmplătoare a fost vizita la Cimitirul Vesel din Săpânța. Numele cimitirului este dat de multitudinea de cruci colorate și de poeziile satirice și epitafele care sunt inscripționate pe cruci. Această atitudine a localnicilor în fața morții ne face pe noi, creștinii, să ne gândim la modul de viață pe care-l trăim și la faptul că fiecare persoană are un rol important în economia mântuirii. Indiferent de modul în care privim moartea, Cristos, speranța noastră, a înviat pentru ca noi să trăim.

Ultima zi a pelerinajului a fost încheiată de plecarea tinerilor spre Cluj-Napoca, unde am fost primiți cu deosebită căldură de câțiva membri ai ASTRU (Asociația Tineretului Român Unit), care ne-au însoțit prin centrul orașului, unde am avut ocazia să admirăm impozantele catedrale și monumente istorice.

Alese mulțumiri sunt adresate din partea participanților la acest pelerinaj tuturor binefăcătorilor, surorilor, părintelui capelan universitar și tuturor acelora care au făcut ca aceste zile minunate de har și de mărturisire a credinței să devină o realitate și să putem transmite și celorlalți învățătura primită de la sfântul Paul: "Iar acum rămân acestea trei: credința, speranța și iubirea. Dar cea mai mare dintre toate acestea este iubirea" (1Cor 13,13).

"Credința, iubirea și speranța, stând cândva laolaltă într-un ceas de tihnă, au simțit că în firea lor există o pornire de a plăsmui; s-au străduit toate trei și au creat împreună, o figură blândă și drăgălașă, o pandora superioară: răbdarea", a scris Johann Wolfgang van Goethe.

Emanuela Bondea

*

Impresii ale unora dintre participanți:

(Impresiile au fost culese de Margareta Ferenț.)

Mai multe imagini puteți vedea în [ albumul foto ]