Pelerinajul ASCI la Sighet prin Cacica

În dimineața zilei de 22 aprilie 2016, un grup de 55 de studenți, împreună cu părintele Fabian Doboș - capelan universitar al studenților din Iași -, au pornit în ceea ce avea să devină o lecție profund spirituală și culturală: Pelerinajul anual la Sighet, ajuns la a treia ediție.

Prima oprire a avut loc la sanctuarul marian de la Cacica, unde părintele paroh Daniel-Anton Lucaci ne-a invitat să pășim cu toții prin Poarta Sfânta și ne-a împărtășit câteva informații despre istoria acestei biserici. Rugăciunile fiecăruia au fost încununate de un cântec oferit Măicuței Preasfinte.

Călătoria noastră și-a urmat traseul prestabilit și în jurul orei 16:30 am ajuns la destinație. Cuvântul de învățătură pe care ni l-a adresat părintele Fabian în cadrul Liturghiei din prima zi a pelerinajului a avut în centrul său necesitatea martiriul în viața Bisericii.

A doua zi am început-o tot cu Domnul, celebrând sfânta Liturghie. De această dată, părintele ne-a vorbit despre integritate, atât în plan omenesc, cât și pe plan spiritual, virtute pe care episcopul Anton Durcovici a avut-o în mod deplin și al cărei izvor s-a aflat în legătura intimă cu Dumnezeu din sfânta Euharistie, precum și în exemplul mamei sale pământești și cerești.

Primul obiectiv vizitat a fost însuși centrul pelerinajului nostru: Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet. Aici, doamna Andrea Dobeș, muzeograf, ne-a spus câteva cuvinte despre cele întâmplate între zidurile acestei instituții. Am aflat astfel că în acest penitenciar erau închiși cei din elita societății: demnitari politici, academicieni, episcopi și preoți catolici, printre ei aflându-se și episcopul Anton Durcovici, pe care Domnul l-a chemat la viața veșnică, la10 decembrie 1951, în celula nr. 13. Tot aici, am avut bucuria de a fi alături de noi părintele iezuit Iulian Budău, care ne-a vorbit despre suferința celor persecutați politic și iubirea pentru dușmani.

Pe ordinea de zi au urmat vizitarea Cimitirului Vesel din Săpânța - loc emblematic pentru această zonă, Mănăstirea Săpânța - Peri, Cimitirul săracilor și Cimitirul orașului din Sighet - unde se află mormântul fericitului Anton Durcovici, și Mănăstirea Bârsana.

În ultima zi, celebrarea sfintei Liturghii a avut loc dimineața, iar îndemnul pe care ni l-a adresat părintele Fabian a fost acela de a descoperi iubirea ca virtute, și nu doar ca sentiment; o iubire pură, care îi poate mișca pe ceilalți.

Pe drumul de întoarcere, virtutea răbdării ne-a fost pusă la încercare în mod concret, întrucât din cauza unei defecțiuni la motorul autocarului am rămas, timp de 12 ore, în pădurea din apropierea Mănăstirii Rohia - ultimul obiectiv al pelerinajului.

Suntem recunoscători și mulțumim tuturor binefăcătorilor pentru aceste zile de har. Invităm tinerii, în special studenții, să facă această experiență în anii următori, pentru a se convinge că "sângele martirilor este sămânța creștinilor".

Cătălina Timofte și Moraru Ana

* * *

Impresii:

"Mi-au plăcut mult cuvintele părintelui iezuit, care ne-a ajutat să înțelegem mai bine valoare suferinței, și faptul că nu toți știm să o primim. Pentru mine, toți cei care și-au dat viața pentru credință sunt un exemplu de credință vie si iubire a lui Dumnezeu". (Viviana Herciu)

"Sighetul, pentru mine, a reprezentat locul în care am conștientizat cât de importantă este credința în viața omului. Mi-am adresat întrebări profunde în ceea ce privește credința mea și la care încă meditez. Am avut parte de zile profunde". (Lucica Șfanțar)

"Pentru mine este prima dată când merg în pelerinaj la Sighet. Am aflat multe lucruri din istorie care m-au impresionat. Recunosc faptul că, după ce am ieșit din Memorialul din Sighet, am avut momente de meditație asupra lucrurilor pe care le-am văzut si le-am auzit acolo. De asemenea, am legat noi prietenii și, în final, pot spune că totul a fost suuper". (Irina Bacauanu)

"Acest timp petrecut la Sighet a fost o oază de liniște pentru sufletele noastre. Clipele au fost intense, emoționați fiind de modul în care și-a trăit credința fericitul Anton Durcovici, care trebuie sa fie pentru noi un exemplu în orice încercare din viețile noastre". (Paula Dorcu)

"La Sighet am trăit o experiență minunată, care m-a făcut să reflectez asupra multor aspecte din viața mea. Vizitând Memorialul Durerii și analizând suferințele mari ale celor chinuiți în acea închisoare, mi-am dat seama ce înseamnă cu adevărat puterea credinței, a răbdării și a umilinței". (Bianca Farcaș)

"Sighetul Marmației, încărcat de multă istorie mă face sa revin iar și iar, dovada fiind faptul că nu a fost pentru prima dată participarea mea la un pelerinaj pe acele locuri. Am conștientizat încă odată marele dar al libertății pe care îl am și, totodată, exemplul Fericitului Episcop Anton Durcovici, care a dat mărturie de credință și l-a mărturisit pe Cristos până la ultima suflare. Curajul, puterea și credința tuturor celor care au murit în penitenciarul din Sighet mă vor face mereu să mă gândesc că dincolo de orice suferință pe care o voi avea există o bucurie veșnică". (Anca Andrieș)

Mai multe imagini puteți vedea în [ albumul foto ]