PS Iosif Păuleţ: Scrisoarea pastorală "Sfânta Fecioară Maria de la Cacica, semn de speranţă pentru dieceza noastră"
Cucernici părinţi, iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
Puţine zile ne despart de solemnitatea Adormirea Maicii Domnului. Această zi deosebită de 15 august are o importanţă aparte pentru noi, deoarece se celebrează hramul Bazilicii de la Cacica. Şi în acest an, Sanctuarul marian de la Cacica se îmbracă în sărbătoare pentru a-i primi pe fiii Sfintei Fecioare Maria, care vin din toate părţile pentru a vorbi de la inimă la inimă cu Mama lor cerească. Unii pelerini vin cu rugăciuni de mulţumire pentru toate harurile primite. Alţi pelerini vin cu rugăciuni de cerere, pentru familie şi pentru ei înşişi. Unii pelerini vin cu rugăciuni de căinţă şi cu propunerea de începe o viaţă mai sfântă şi mai curată. Alţi pelerini se îndreaptă spre Cacica cu gândul de a înălţa adoraţia lor către bunul Dumnezeu, care a săvârşit lucruri minunate în viaţa sfinţilor săi. Ceea ce îi uneşte pe toţi aceşti pelerini, dincolo de diferitele intenţii de rugăciune pe care le poartă în inimă, este bucuria că se întâlnesc cu Mama lor cerească, Sfânta Fecioară Maria de la Cacica.
Şi noi, şi în acest an jubiliar, ne vom îndrepta spre Cacica, purtându-i în rugăciune pe toţi credincioşii, pe persoanele consacrate şi pe preoţi, precum şi pe aceia care nu reuşesc să se deplaseze, dar care cu inima şi cu rugăciunea se unesc cu miile de pelerini prezenţi la sanctuar în aceste zile.
Iubiţi credincioşi, dragi persoane consacrate, cucernici preoţi, vă invităm la Cacica pentru ca împreună, în calitate de fii ai aceleiaşi Mame cereşti, să gustăm bucuria de a fi familia lui Dumnezeu adunată în jurul sfântului altar. Trăim un an special, 2025, Jubileul Speranţei; pe durata acestui An Sfânt, de la 29 decembrie 2024 (deschiderea Anului Jubiliar la nivel diecezan) şi până la 28 decembrie 2025 (închiderea Anului Jubiliar la nivel diecezan), s-a hotărât ca următoarele trei biserici să fie considerate locuri jubiliare în Dieceza de Iaşi: Catedrala istorică "Adormirea Maicii Domnului" din Iaşi, Sanctuarul "Fericitul Ieremia Valahul" de la Oneşti şi Sanctuarul marian - Bazilica Minor de la Cacica.
Participând la celebrările sfinte de la Cacica, vom putea primi darul indulgenţei jubiliare în condiţiile obişnuite: celebrarea spovezii sacramentale, împărtăşania euharistică şi rugăciunea după intenţiile Sfântului Părinte Papa. Credincioşii cu adevărat căiţi care nu vor putea participa la sărbători solemne, pelerinaje şi vizite pioase din motive serioase (cum ar fi, în primul rând, bătrânii, bolnavii, cei închişi, precum şi cei care, în spital sau în alte locuri de îngrijire, oferă servicii continue bolnavilor; călugăriţele şi călugării de clauzură), vor putea obţine indulgenţa jubiliară în aceleaşi condiţii dacă, uniţi în spirit cu credincioşii prezenţi, în special în momentele în care cuvintele suveranului pontif sau ale episcopilor diecezani vor fi transmise prin mijlocele de comunicare socială, vor recita în propria casă ori acolo unde se află din cauza impedimentelor (de exemplu, în capela unei mănăstiri, a unui spital, a unui azil de bătrâni, a unei închisori etc.) rugăciunea Tatăl nostru, Crezul în orice formă aprobată şi alte rugăciuni în conformitate cu obiectivele Anului Sfânt, oferindu-şi suferinţele sau greutăţile vieţii lor.
* * *
Maica Domnului este semn de speranţă sigură pentru Biserica întreagă. Sfânta Fecioară Maria, înălţată cu trupul şi cu sufletul la cer, Maica speranţei noastre, ne arată ţinta călătoriei pe acest pământ. Ne arată că suntem făcuţi pentru cer. 15 august este o zi a speranţei, pentru că în Adormirea Maicii Domnului se oglindeşte victoria lui Isus cel înviat. Cristos îi face pe toţi aleşii săi părtaşi ai învierii sale. În Sfânta Fecioară Maria, vedem în mod limpede că Dumnezeu a înălţat-o pe cea smerită, a ridicat-o la gloria cerească pe cea care s-a definit ca "slujitoare a Domnului".
Toată viaţa Sfintei Fecioare Maria s-a desfăşurat sub semnul speranţei în Dumnezeu. În momentul Bunei-Vestiri, Sfânta Fecioară Maria a spus Da-ul ei, având o speranţă de neclintit în Dumnezeu. Era tânără, logodită cu Sfântul Iosif. Vestea venirii pe lume unui copil a surprins-o, dar şi-a ancorat speranţa în Dumnezeul cel Atotputernic pentru care nimic nu este imposibil.
Maria a alergat la verişoara sa Elisabeta, devenind o martoră a speranţei. În Magnificat-ul Sfintei Fecioare Maria străluceşte speranţa ei în Dumnezeu a cărui "milostivire rămâne din neam în neam peste cei ce se tem de el" (Lc 1,50). Sub cruce, Sfânta Fecioară Maria a rămas în picioare şi nu şi-a pierdut speranţa. După învierea Mântuitorului, Maica Domnului a însoţit prima comunitate a apostolilor, fiind martoră a lucrurilor mari pe care le-a săvârşit Dumnezeu. În ziua de Rusalii, Sfânta Fecioară Maria, ca o mamă care priveşte cu drag la fiii ei, privea cu mare speranţă la apostolii curajoşi care au ieşit din cenacol pentru a predica vestea cea bună.
Tocmai de aceea, Conciliul al II-lea din Vatican, în constituţia Lumen gentium, ne îndeamnă astfel: "Toţi creştinii să înalţe rugi stăruitoare către Mama lui Dumnezeu şi Mama oamenilor pentru ca ea, care a sprijinit cu rugăciunile sale începuturile Bisericii, şi acum, când este înălţată în ceruri peste toţi sfinţii şi îngerii, să mijlocească la Fiul său, în comuniunea tuturor sfinţilor, ca toate familiile popoarelor, atât cele împodobite cu numele de creştin cât şi cele care nu-l cunosc încă pe Mântuitorul lor, să se unească în mod fericit, cu pace şi armonie, într-un singur popor al lui Dumnezeu, spre slava Preasfintei şi nedespărţitei Treimi" (nr. 69).
Avem nevoie de speranţă. Suntem pelerini ai speranţei. Lumea întreagă trăieşte cu speranţa că într-o zi războaiele vor înceta şi va fi pace pe pământul nostru. Ţara noastră speră într-un viitor mai bun şi mai stabil. Copiii privesc cu speranţă către viitor, dorindu-şi o educaţie bună şi iubire. Tinerii nutresc speranţa unui viitor ce poartă amprenta seninătăţii şi a predictibilităţii, în care să îşi poată întemeia o familie şi creşte copiii. Adulţii credincioşi trăiesc cu speranţa că fiii şi nepoţii lor vor duce mai departe flacăra credinţei. Toţi avem speranţe care ne înflăcărează inima.
Maica Domnului este Maica speranţei. La Cacica să îi vorbim despre speranţele noastre, despre grijile şi bucuriile noastre. Ea, cea care a dat naştere lui Cristos, speranţa lumii, ne va conduce la el, Mântuitorul nostru. Vom găsi astfel fundamentul speranţei ce nu se clatină, izvorul bucuriei care nu seacă niciodată.
Împreună cu Preasfinţitul Petru Sescu, episcop auxiliar, şi cu Preasfinţitul Petru Gherghel, episcop emerit, vă invităm să participaţi la acest pelerinaj anual. Maica Domnului de la Cacica, Maica speranţei, să mijlocească pentru noi toţi harurile de care avem nevoie!
Iaşi, 24 iulie 2025
✠ Iosif Păuleţ,
episcop de Iaşi
