Grota în cinstea Maicii Domnului de la Lourdes
Proiectul construirii grotei în cinstea Maicii Domnului de la Lourdes s-a născut în urma lucrărilor de consolidare a zidurilor ameninţate de apăsarea muntelui alunecat în spatele bisericii. Zidul de consolidare era absolut necesar pentru a opri apăsarea. În mijloc, la începutul anului 1908, a fost ridicată grota din bucăţi de stâncă.
După 30 de ani, acelaşi preot Wochowski a decis să construiască o grotă nouă, de data aceasta mai în adâncime. Zidul din gresie s-a dovedit a nu fi prea rezistent la precipitaţii sfărâmându-se. Grota a fost mărită considerabil şi înconjurată, din ambele părţi, de galerii care serveau ca loc de spovadă, atunci când ploua, şi ca loc pentru distribuirea sfintei Împărtăşanii. Noua grotă a fost terminată în 1936, iar cantitatea de materiale folosite este o mărturie a dimensiunilor ei şi a galeriilor: trei vagoane întregi de ciment, două vagoane de var, 100 metri pătraţi de pietre în afară de materialele de la vechea grotă, şi cel puţin 1.500 kg bare de fier.
Această grotă a fost construită în stil neogotic, având următoarele dimensiuni: adâncimea, în formă de semilună, este de 12 m, lăţimea şi înălţimea de 5 m, iar galeriile au fost construite în formă de semilună: 60 m lungime, 3 m lăţime şi 4 m înălţime. Întreaga grotă este susţinută şi, totodată, înfrumuseţată de un număr de 20 de coloane din beton. Acest loc trebuia să servească pelerinilor veniţi la hram, în caz că vremea era nefavorabilă.
Încă în 1908, în grotă a fost amplasat un altar din piatră masivă pentru a servi la oficierea sfintei Liturghii în timpul pelerinajelor credincioşilor de diferite naţionalităţi. De mai mulţi ani se respectă principiul potrivit căruia, la hramul "Adormirea Maicii Domnului", în grotă, se oficiază două Liturghii în limbile maghiară şi germană. Doi ani mai târziu, în 1910, au fost amplasate statuetele Preasfintei Fecioare Maria şi a sfintei Bernadeta Soubirous. Pr. Wojciech Grabowski, în scrisoarea către preotul vizitator, scria: noile statui din grotă nu sunt prea artistice, dar sunt cu gust şi nu şochează.
Ambele statuete sunt făcute din ghips şi executate, probabil, de un ortodox, locuitor al unui sat din apropiere. Printre localnici circulă legenda că, odată, statueta a fost adusă în biserică, dar, în dimineaţa următoare, a fost găsită înapoi în grotă.
Alături de grotă, în galeria din dreapta, se află un izvoraş din care locuitorii din Cacica şi numeroşi pelerini iau apă ca să-şi stropească gospodăriile şi casele, această apă având puteri tămăduitoare.
Timp de mulţi ani, în partea stângă a grotei se află un loc amenajat special pentru aprinderea lumânărilor. Fiecare vizitator al grotei poate aprinde o lumânare. Acest obicei, deşi demn de admiraţie, s-a inspirat din religiozitatea ortodoxă.
Adeseori se naşte întrebarea: de ce grota din Lourdes? Nu se ştie ce i-a sugerat aceasta preotului Wochowski când a construit grota; se poate doar presupune că preoţii misionari sunt în mod deosebit legaţi de religiozitatea şi spiritualitatea franceză şi acest fapt a determinat alegerea lui.
Pelerinajul la Sanctuarul Marian din Cacica reprezintă, pe de o parte, un loc unde este posibilă detaşarea de obligaţiile cotidiene, iar pe de altă parte un spaţiu favorabil climatului de linişte, de rugă, de reflecţie. Rodul fiecărui pelerinaj este aprofundarea trăirii credinţei. Din programul fiecărui pelerinaj fac parte rugăciunea comună, sacramentul penitenţei, participarea la sfânta Liturghie.
Pelerinajele, organizate periodic la Cacica, au fost şi sunt un ajutor în edificarea comunităţii şi activarea conştiinţei religioase. întâlnirile anuale sunt un prilej de aprofundare a dialogului ecumenic între reprezentanţii diferitelor fracţiuni ale creştinismului. Sărbătoarea Maicii Domnului (Zielna) deci, este celebrată, în aceeaşi zi, atât de Biserica Ortodoxă, cât şi de cea Catolică. De aceea, credincioşii romano-catolici, greco-catolicii şi ortodocşii, timp de trei zile, se unesc în rugăciunea către Maica Domnului.
