Sărbători mariane
Neprihănita Zămislire - 8 decembrie
Primele indicii ale acestei minunate sărbători se găsesc prin secolul al VII-lea. Atunci în Bizanţ se celebra o sărbătoare a "Zămislirii Sfintei Ana", care a trecut în Occident ca sărbătoare a "Zămislirii Mariei", introdusă în calendarul roman în anul 1476. De când papa Pius al IX-lea a definit în 1854 ca dogmă de credinţă această sărbătoare este celebrată cu numele de Neprihănita Zămislire a Preasfintei Fecioare Maria. Patru ani mai târziu de la definirea dogmei Sfânta Fecioară Maria în anul 1854 se autodefineşte ca Neprihănita Zămislire.
Sărbătoarea "Neprihănitei Zămisliri" invită la contemplarea frumuseţii inefabile a sufletului preacurat al Mariei dar şi la înţelegerea strălucirii suprafireşti a fiecărui suflet sfinţit prin harul dăruit de Cristos Mântuitorul. Sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri ne sugerează o perspectivă de valori şi de judecăţi în mod complet diferite.
Neprihănita vrea să ne spună ca din primul moment al zămislirii sale, a fost obiectivul unei atenţii speciale din partea lui Dumnezeu care a creat-o fără umbră de păcat şi umplută de har. Maria este inserată definitiv în misterul lui Cristos prin evenimentul vestirii îngerului care o salută pe Maria "Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine".
Ştiindu-ne iubiţi de Dumnezeu, trebuie să căutăm să rămânem în iubirea lui Dumnezeu spunând asemenea Mariei "Iată slujitoarea Domnului" în fiecare zi a vieţii noastre cotidiene. Maria este fiica predilectă a Tatălui şi Mireasa a Duhului Sfânt. Cinstea pe care Biserica i-o acordă este justificată de demnitatea pe care însuşi Dumnezeu i-a acordat-o. Neprihănita Fecioară reprezintă pentru fiecare dintre noi o prezenţă de har deoarece în Maria s-a anticipat ceea ce a fost promis tuturor. Ea este prima răscumpărată şi în ea găsim forţă şi inspiraţie în urmarea chemării noastre, căci ea este Maica harului şi a iertării, a speranţei şi a curajului creştin.
Maria este noua femeie, mama noului Adam, a unei noi omeniri. Din Eva cea rebelă care a voit să fie ca Dumnezeu, se naşte un om care îşi va ucide fratele în comparaţie cu Maria care fiind o umilă slujitoare a lui Dumnezeu se naşte omul care îşi dă liber viaţa pentru ca fratele să trăiască. Sfânta Fecioară Maria este o mamă miloasă şi duioasă, la care nimeni nu a făcut apel în zadar. Bucuria Mariei a devenit bucuria întregii Biserici care se simte salvată şi totodată se recunoaşte trimisă să împărtăşească altora bucuria mântuirii. Maria este şi imaginea Bisericii.
Pietatea noastră filială faţă de Maria este de fapt o latură indispensabilă a vieţii noastre în Cristos. Prin rugăciunea Mariei, speranţa şi aurora mântuirii lumii întregi, putem fi siguri că îl vom întâlni pe Cristos care este soarele dreptăţii care este mântuirea tuturor celor care îl caută cu o inimă curată.
Prelucrare de Diana Gal
