Scrisoare pastoralã: Fericirea de a avea o mamã bunã
Omagiu Mamei cereºti ºi mamelor noastre creºtine
"«Dumnezeu cel preabun ºi preaînþelept, voind sã înfãptuiascã Rãscumpãrarea lumii, la plinirea timpului, a trimis pe Fiul sãu nãscut din femeie... ca sã primim înfierea» (Gal 4,4-5). Acesta, pentru noi oamenii ºi pentru a noastrã mântuire, s-a coborât din ceruri ºi s-a întrupat de la Duhul Sfânt din Maria Fecioarã". Este declaraþia Conciliului Vatican II despre sfânta Fecioarã Maria, Nãscãtoarea lui Dumnezeu ºi despre rolul ei în misterul mântuirii ºi în misterul Bisericii. "Într-adevãr, Fecioara Maria, care la vestirea îngerului a primit în inima ºi în trupul ei cuvântul lui Dumnezeu ºi a adus lumii viaþa, este recunoscutã ºi cinstitã ca adevãrata Mamã a lui Dumnezeu ºi a Mântuitorului ºi pentru cã a cooperat prin iubirea ei la naºterea în Bisericã a credincioºilor este pe drept cuvânt Mamã a mãdularelor lui Cristos ºi este veneratã ca o mamã preaiubitoare".
Înscris în seria marilor sanctuare mariane din lume, sanctuarul de la Cacica, ne strânge în jurul aceleiaºi Mame, Maria, ºi ne prilejuieºte ocazia sfântã de a-i vedea strãlucirea ei, dar ºi rolul ei în viaþa noastrã. În anul binecuvântat, închinat familiei, Maria ne apare ca Mamã: Mama voitã de Dumnezeu pentru Fiul sãu Isus, dar ºi mamã pentru noi, fiii sãi adoptivi; Mama care ºi-a oferit nu numai frumuseþea ei trupeascã, dar mai ales nobleþea ei sufleteascã ºi generozitatea ei de credinþã, care nu a fost numai un instrument pasiv în mâna lui Dumnezeu, ci a cooperat la mântuirea omului în libertatea credinþei ºi a ascultãrii.
Pãrinþii Bisericii se bucurã sã o numeascã pe Maria "Mama celor vii", afirmând cã "moartea a venit prin Eva, iar viaþa prin Maria". Biserica nu înceteazã sã o proclame ca aceea care l-a nãscut pe Fiul pe care Dumnezeu l-a rânduit primul nãscut dintre mulþi fraþi (cf. Rom 8,29), adicã dintre credincioºi, la naºterea ºi creºterea cãrora ea conlucreazã cu iubire de mamã.
"Maria, care a fost prin harul lui Dumnezeu, dupã Fiul sãu, deasupra tuturor îngerilor ºi a oamenilor, pentru cã este Mama Preasfântã a lui Dumnezeu ºi a luat parte la Misterul lui Cristos, este pe bunã dreptate cinstitã de Bisericã printr-un cult deosebit" (LG 60).
Glasul Elisabetei care o întâmpinã cu cuvintele: "Binecuvântatã eºti tu între femei ºi fericitã eºti tu care ai crezut cã se vor împlini cele spuse þie de Domnul" (cf. Lc 1,42), ca ºi vocea din mulþime care proclamã fericit sânul care le-a purtat ºi pieptul la care a supt Învãþãtorul (cf. Lc 11,26), reprezintã atitudinea biblicã în faþa Mariei.
Dacã sunt atâtea lucruri minunate ce trebuie sã le admirãm ºi sã le proclamãm în Maria, în acest an trebuie sã elogiem cel mai nobil titlu, titlul de Mamã - Theotokos. Fericit cel care are o mamã bunã. Fericit Isus care a avut-o pe Maria ca mamã toatã frumoasã ºi sfântã, curatã ºi iubitoare cum alta nu mai e. Fericite sunt mamele care o cunosc ºi o imitã ºi fericiþi toþi aceia care pãstreazã imaginea mamei ºi o iubesc.
Ne impresioneazã tradiþia Bisericii, atât cea din Orient, cât ºi cea din Occident, care a marcat ºi a evidenþiat din plin demnitatea de mamã a Mariei. La glasul Bisericii s-a adãugat glasul poeþilor, al muzicienilor, glasul ºi inima artiºtilor care nu înceteazã sã o cânte, sã arate lumii numele ºi realitatea ei de mamã.
De o realã impresie ºi valoare este reflexia marelui scriitor Michel Quoist care ne prezintã în una din poeziile sale gândul lui Dumnezeu despre Maria:
"Cea mai frumoasã invenþie a mea, spune Domnul, este Maria, Mama.
Aveam nevoie de o mamã ºi am fãcut-o.
Am creat-o pe mama mea mai înainte ca ea sã-mi dea viaþã. Era mai sigur aºa.
Acum sunt ºi eu om ca toþi oamenii.
Nu am pentru ce sã-i invidiez pe alþii, deoarece am ºi eu o mamã.
O mamã adevãratã.
Îmi lipsea.
Mama mea se cheamã Maria, spune Domnul.
Sufletul ei este cu totul curat ºi plin de bucurie.
Trupul ei este feciorelnic ºi pãtruns de o aºa luminã
încât pe pãmânt n-am obosit niciodatã sã o privesc,
sã o ascult ºi sã mã gândesc la ea.
Este aºa de frumoasã mama mea,
încât, lãsând splendorile cerului,
nu m-am simþit nicicând strãin ºi stingher alãturi de ea.
ªi ºtiu bine, spune Domnul, ce înseamnã sã fii purtat de îngeri,
dar nu se poate compara nicidecum cu braþele unei Mame, credeþi-mã!"
Fericit cel care are o asemenea Mamã. Fericiþi toþi cei care o gãsesc ºi se bucurã de braþele ei.
Fecioarã Sfântã, Marie, Mama lui Isus ºi Mama noastrã: noi avem nevoie de tine!
Noi avem nevoie de iubirea ta, de inima ta. Noi toþi fiii tãi ce suntem aici, dar nu numai noi, ci toþi locuitorii acestui pãmânt, toþi credincioºii din România, din Moldova, din Bucovina.
Au nevoie de tine copiii care cresc ºi care vor fi viitorul lumii.
Au nevoie de tine tinerii ºi tinerele noastre care vor sã-ºi valorifice iubirea ºi sã clãdeascã ziua de mâine.
Au nevoie de tine pãrinþii ºi mamele noastre pe drumul iubirii lor ºi în revãrsarea iubirii lor.
Au nevoie de tine toþi responsabilii vieþii ºi ai pãcii, toþi cei care trebuie sã garanteze armonia ºi fericirea.
Au nevoie de tine ºi de iubirea ta toþi fiii ºi fiicele tale consacrate vieþii curate ºi rugãciunii.
Avem toþi nevoie de tine!
Toþi cei care suntem fii ai Evei, ca sã ne transformãm în fiii tãi: Fiii Mariei!
Este o mare bucurie cã sunt atâþia creºtini care alãturi de credincioºii catolici o cinstesc pe Maria cu o cinste cuvenitã Maicii Domnului, mai ales creºtinii orientali care se întrec cu elan arzãtor ºi cu suflet devotat în a aduce cult Nãscãtoarei de Dumnezeu.
Toþi creºtinii sã înalþe rugi stãruitoare cãtre Mama lui Dumnezeu ºi Mama oamenilor pentru ca ea sã mijloceascã la Fiul sãu ca toate familiile popoarelor sã se uneascã în mod fericit în pace ºi armonie, într-un singur popor al lui Dumnezeu, spre slava Preafericitei ºi nedespãrþitei Treimi - ne îndeamnã Conciliul în finalul documentului Lumen gentium (cf. LG 69).
Cu toþii, aºadar, ºtiind cã avem o mamã bunã ºi fericiþi cã suntem fiii ei, sã o proclamãm ºi sã o venerãm.
Toatã frumoasã eºti Marie!
Tu eºti Mama lui Isus ºi Mama noastrã!
Tu eºti bucuria ºi cinstea poporului nostru!.
15 august 1994, solemnitatea Adormirii Maicii Domnului,
Anul Internaþional al Familiei.
Petru Gherghel, episcop de Iaºi
(publicat în Lumina creºtinului, august 1994)
