Sanctuarul Maicii Domnului din Cacica la al nouãzecilea aniversar
Sfinþirea bisericii
Extras din "Anuarul Congregaþiei Misionare" a sfântului Vincenþiu de Paul, editat la Cracovia
(Anul IX - vol. 1903-1904 - autor: pr. Kaspar Slominski)
Cacica, 30 octombrie 1904
Scump pãrinte confrate,
Am primit scrisoarea scumpului pãrinte, prin care solicitaþi descrierea solemnitãþii sfinþirii bisericii din Cacica, ce a avut loc la data de 16 octombrie 1904, pentru a fi publicat acest eveniment în Anuarul nostru.
Biserica nouã din Cacica nu este încã terminatã complet, pentru cã mai sunt în jurul turnului câteva bârne de schelã ºi câþiva muncitori mai lucreazã. Dar au trecut douã sãptãmâni de când biserica a fost consacratã.
Noi ne grãbeam cu lucrãrile de la bisericã pentru a o termina cât mai repede posibil, deoarece ploile de la sfârºitul lui septembrie ºi începutul lui octombrie ne au încurcat mult. Ca atare, în ultima sãptãmânã s-a lucrat zi ºi noapte, fãrã întrerupere, astfel încât, în ziua de 15 octombrie, am terminat demolarea schelelor ºi aranjarea exteriorului.
În amiaza zilei de 15 octombrie au sosit onoraþii ºi scumpii oaspeþi: Excelenþa sa arhiepiscop Bilczewski ºi Excelenþa sa arhiepiscop Weber, Sfinþia sa Vizitatorul, împreunã cu mai mulþi confraþi din Cracovia, Lwow, Socoluvki, Bialego, Kamienia ºi Jezierzan, precum ºi preoþii prelaþi Schmid ºi Kasparowicz de rit armean, din Cernãuþi, ºi foarte mulþi alþi preoþi.
Pe o vreme frumoasã convoiul arãta splendid. La Cacica bubuiau sãcãluºele, al cãror ecou se auzea pânã departe pe dealurile din împrejurimi. Toatã lumea se bucura împreunã cu oaspeþii noºtri.
A fost o bucurie zgomotoasã ºi foarte cordialã. Din nefericire, îndatã a început ºi ploaia, care nu a încetat decât a doua zi, dupã terminarea ceremoniilor sfinþirii. Desigur, ne-a stricat totul. Se ºtie cã pe terenul din Cacica pe timp ploios, se face un noroi galben ºi lipicios de care nu te poþi feri. Deci am avut noroi pânã peste cap. Credincioºii au fost mult mai puþini decât se anunþaserã, din cauza timpului nefavorabil. La fel, procesiunile oficiale din parohii, sau nu s-au mai pornit de pe la casele lor, ori s-au întors din drum. Mãreaþa procesiune cu sfintele relicvii a fost scurtatã.
Duminicã, dis-de-dimineaþã, Excelenþa sa episcopul a celebrat sfânta Liturghie pe moaºtele relicviei, iar la orele opt au început ceremoniile de sfinþire a bisericii, în timpul cãrora, de pe amvon, "in pontificalibus" a vorbit credincioºilor în limba polonã, iar cãtre sfârºit în limba germanã. Emoþionant a fost momentul în care, dupã ceremoniile de sfinþire ale bisericii, Excelenþa sa arhiepiscopul a adus cu mâinile sale proprii din capelã Icoana Fãcãtoare de Minuni a Maicii Domnului, aºezând-o pe altarul principal, iar de aici cu ea a binecuvântat mulþimea. Nu a existat nici unul care sã nu fi vãrsat lacrimi de emoþie, când Maica Domnului mulþumea tuturor pentru noul ei lãcaº. Apoi icoana a fost aºezatã pe altarul principal, pe care "Regina cerului" ºi-a luat locul cuvenit lângã Isus Cristos, prezent în Preasfântul Sacrament. A urmat sfânta Liturghie pontificalã, celebratã de Excelenþa sa arhiepiscop Weber, îmbrãcat într-o splendidã infulã, dãruitã de el bisericii din Cacica. A fost asistat de pr. Prelat Schmid tot în infulã, de doi canonici onorari, toþi în odãjdii aurite, care ºi acestea au fost dãruite parohiei Cacica de cãtre nemaipomenita bunãtate a Excelenþei sale arhiepiscopul Weber.
Toate ceremoniile s-au sfârºit la orele 15.
Dupã amiazã a avut loc sfinþirea capelei din salinã. Aceastã capelã, în trecut, era micã, având pereþii armaþi cu lemn. Acum administraþia salinei a mãrit-o, scoþând armãturile de lemn, astfel încât toþi pereþii ºi bolta sunt din masivul de sare.
Au coborât în minã Excelenþele lor arhiepiscopii, cu mulþi preoþi ºi mulþi credincioºi. Excelenþa sa arhiepiscop Bilczewski a sfinþit capela ºi a predicat mulþimii de mineri care era de faþã, de pe amvonul sãpat în sare. Capela era luminatã splendid, atât de lãmpile minerilor, cât ºi de policandrul confecþionat din cristalele de sare.
Am fost atât de înãlþaþi sufleteºte, încât cu toþii am cântat, vrând-nevrând, Laudate Dominum omnes gentes. Iar când ne-am reîntors în capelã, din toate piepturile a rãsunat imnul slãvirii Maicii Domnului: Magnificat.
În concluzie, se poate spune cã toate ceremoniile ºi solemnitatea au fost cât se poate de înãlþãtoare, pe de o parte, dar, pe de altã parte, ne-a descurajat faptul cã nu a fost timp favorabil.
Biserica în exterior este foarte frumoasã, iar interiorul încãpãtor. Înãlþimea turnului este de peste 50 de metri ºi este acoperit cu þiglã mãruntã naturalã, de aceeaºi culoare cu zidurile din cãrãmidã roºie, aparentã, dublã presatã.
La înãlþimea de 30 de metri, pe turn, este montat balconul circular, susþinut pe zidul turnului de numeroase coloane de piatrã cioplitã, terminate cu turnuleþe sculptate cu multã mãiestrie, imitând forma unei capele.
Deasupra intrãrii principale în bisericã, pe geamul mare al corului, în exterior, este sculptat în piatrã trupul Domnului nostru Isus Cristos rãstignit pe cruce, iar dedesubt, gravatã în piatrã, în relief, monograma Maicii Domnului, cu inscripþia în limba polonã: "O, Marie, zãmislitã fãrã de pãcat, roagã-te pentru noi".
În toatã arhitectura bisericii se remarcã diversitatea intercalaþiilor ºi corniºelor din piatrã cioplitã. Lungimea bisericii este de 36 m, lãþimea de 17, 50 m, lãþimea navei în cruce de 22 m.
Frumoase sunt cele cinci vitralii din presbiter, toate lucrate în praf de aur, care reprezintã cele cinci mistere de slavã ale Rozariului Maicii Domnului.
Sunt cât se poate de frumoase ºi cele douã geamuri enorm de mari din navele laterale, ºi acestea lucrate artistic, din sticlã coloratã, în rame mici, din cositor, în formã de fagure.
În interior, numai masa altarului principal e nouã. Restul mobilierului este vechi, aranjat în mod provizoriu, biserica arãtând cam pustie ºi sãracã. Urmeazã ca mai întâi sã ne achitãm de toate datoriile care mai apasã pe umerii Bisericii, iar dupã aceea, sã ne gândim la o mobilare frumoasã, corespunzãtoare.
Dea Domnul ca Maica Preasfântã, sã miºte inimile binefãcãtorilor, pentru ca aceastã dorinþã sã fie realizatã cât mai repede".
Pr. K. Somiski C.M.
(publicat în Lumina creºtinului, august 1994)
