Pelerinaj spre casa Tatãlui
Ce este un sanctuar? Conform Codului de drept canonic "printr-un sanctuar se înþelege o bisericã sau un alt loc sacru, unde credincioºii se duc în numãr mare în pelerinaj dintr-un motiv special de evlavie, cu permisiunea ordinariului locului".
Sanctuarul este purtãtorul unei triple dimensiuni: este mai întâi un loc de comemorare, ne amintim cã Dumnezeu este cel care ne-a iubit mai întâi; este semnul lui Cristos, "templul cel nou, locuinþa Celui Veºnic printre noi"; fiecare sanctuar ne aminteºte cã Tatãl "mereu ne-a iubit ºi ni l-a dat pe Fiul sãu ºi pe Duhul Sfânt, pentru cã vrea sã locuiascã printre noi".
Sanctuarul este, de asemenea, locul prezenþei divine, în special prin cuvântul lui Dumnezeu, prin sacramente (în deosebi Euharistia) ºi prin comuniunea eclezialã.
Este, în sfârºit, o profeþie a patriei cereºti: prefigurarea cetãþii sfinte care este scopul ultim al pelerinajului nostru pe pãmânt.
Aproape o mie de tineri din 38 de parohii din Moldova, însoþiþi de preoþi, cãlugãri ºi cãlugãriþe, au pornit din Iliºeºti sâmbãtã, 14 august 1999, la ora 10,30 în pelerinaj spre Cacica. Pelerinajul a fost deschis de Preasfinþitul Petru Gherghel ºi Preasfinþitul Joachim Wanke, episcop de Erfurt, printr-o rugãciune ºi o binecuvântare.
La Cacica i-au întâlnit pe ceilalþi pelerini; s-au rugat ºi au cântat împreunã. Au meditat la pelerinajele relatate de Sfânta Scripturã ºi din istorie: ºi-au amintit de Avram chemat din Ur-ul Caldeii; de Moise ºi de poporul ales care au strãbãtut 40 de ani prin pustiu pânã au ajuns în þara promisã; de Maria care, dupã ce a aflat vestea de la înger, în graba mare, a plecat spre veriºoara sa Elisabeta; de Isus care în fiecare an mergea la templu pentru a se ruga. Pelerinajul este un semn: viaþa însãºi e un pelerinaj, un drum spre patria cereascã. Pe drumurile acestei vieþi avem nevoie unii de alþii, ne ajutãm, ne cãrãm poverile, prindem elan, câteodatã ne împiedicãm ºi apoi pornim iarãºi mai departe.
La Cacica, cei aproape 40 de mii de pelerini au fost întãriþi de predicile pãrintelui rector Alois Bulai, iar duminicã de predica episcopului diecezei, care a subliniat cã s-a împlinit rugãciunea fãcutã anul trecut la Cacica: vizita Sfântului Pãrinte în þara noastrã. Apoi, a aºezat la picioarele Mariei douã mari dureri ale poporului nostru: copiii uciºi înainte de a se naºte ºi mamele care sunt batjocorite pentru cã vor sã împlineascã voinþa Domnului. Dupã procesiunea în jurul bisericii cu preasfântul Sacrament, pelerinii au primit binecuvântarea ca apoi sã se îndrepte spre case, cu gândul ºi cu speranþa cã poate vor reveni peste un an, în anul marelui jubileu.
În afarã de PS Joachim Wanke, au fost pelerini ºi Mons. Paolo de Nicolo, responsabil al Casei Pontificale, Rev. Padre Corrado, rector al Seminarului din Nolto (Sicilia), Madre Cristina, superioara Mãnãstirii benedictine din Arpino, care apoi seara au participat la Liturghia celebratã în catedrala din Iaºi, cu ocazia hramului.
Pr. Cornel Cadar
(publicat în Lumina creºtinului, septembrie 1999)
