Mireasmã de Cacica
Venisem la Cacica sã cer un favor sfintei Fecioare ºi sã îndeplinesc obiºnuitul ritual din sanctuarele Maicii Domnului. Când colo, m-a ameþit atmosfera de acolo, m-a îmbãtat mireasma de busuioc, specificã locului, sãrind peste canoanele sfinþirii ocazionale (doar în acel timp ºi loc) ca o forþare de mânã a Maicii. Ca un copil de altãdatã, scos prima datã în lume, nu mai puteam filtra nimic prin raþiune, prin estetism ºi conceptualizare; a cãzut ordinea proprie de rugãciuni ºi percepere a sacrului, rãmânând doar uimirea! Pãi asta ºi vrea Maica, sã ne vindece de orbirea adultului ºi sã fim doar deschiºi iubirii ei. Uimitor, în sanctuarele mariane din lume, ori din þarã, nu este aºteptarea fervoroasã a oamenilor, a unei apariþii miraculoase - nici n-ar fi de dorit sã o vedem cu ochii noºtri pãcãtoºi, ºi nici posibil - a crede e mai valoros decât a vedea - a unei minuni care sã le marcheze existenþa.
Minunea care se întâmplã e greu de sesizat din forfota mulþimii, e aceastã miºcare, aceºti curenþi de suflete, care, dincolo, sau prin vânzolirea (tocirea) trupurilor, prin târârea în genunchi în jurul altarului, sunt purificate de Duhul Sfânt, sunt cãlãuzite de Maica Domnului spre privirea lui Dumnezeu. Frumuseþea cereascã a sfintei Fecioare e aceeaºi în cer (perceputã diferit pe pãmânt), avem o veºnicie pentru a o vedea ºi cunoaºte personal, de aici nu putem decât intui, ceea ce putem spera, e întâlnirea cu ea în sufletele noastre.
Importantã este aici miºcarea de jos în sus (perceputã cu ochii sufletului) de transformare ºi înãlþare a sufletelor spre divin. La acest nivel interfereazã iubirea lui Dumnezeu ºi de oameni, adicã în rugãciunea acumulatã în cãuºul palmelor ce cuprind albastrul cerului, o datã cu golirea potirului inimii Domnului de frânturile din trupul sãu ºi stropii din sângele sãu. Chiar în curtea sanctuarului din Cacica, bãtãtoritã de pelerini, adie o mireasmã de trandafiri din trena Maicii Domnului, cu toatã escorta de sfinþi ºi îngeri. Aceeaºi esenþã paradisiacã întâlnitã la Medjugorje, ori la Bucureºti, când ne-a vizitat Sfântul Pãrinte, aratã prezenþa sfintei Fecioare.
La binecuvântarea PS Petru Gherghel, pe cerul însorit, fluturau spre zãri fâºii din vãlul Neprihãnitei, ca rãmas bun.
Eugenia Faraon
(publicat în Lumina creºtinului, septembrie 1999)
