Pelerin la Sanctuarul de la Cacica
Cum puteam sãrbãtori "jubileul credinþei noastre, anul 2000", dacã nu îndreptându-ne cu toþii - cei care nu am putut ajunge la marile centre jubiliare de la Ierusalim sau Roma - fie cu inima, fie ºi cu pasul de pelerin, pe drumul spre Cacica, pentru a o sãrbãtori pe preacurata Fecioarã Maria înãlþatã cu trupul ºi sufletul la cer, precum ºi pentru a participa la înãlþarea acestui sanctuar marian la rangul de bazilicã minorã (sanctuar privilegiat) prin decretul nr. 263/00/L din 14 martie 2000 dat de însuºi Sfântul Pãrinte Ioan Paul al II-lea, la cererea Diecezei de Iaºi.
Bazilicã minorã
Iatã-ne deci spre Cacica, ºi dacã aceastã cãlãtorie nu este motivatã doar de "popasul turistic", ci de a lãsa fãrã cutie vioara inimii la lucrarea harului, pentru a primi ºi reda vibraþia adierilor Duhului, cum numai la casa Maicii adie, atunci toþi cei care aºteptãm indulgenþa jubileului, vom respira deplin acest zefir ceresc. "Isuse, rãmâi cu noi! Marie, Mama noastrã", sub aceastã devizã afiºatã pe "streaºina" casei polone (în curtea bisericii), în al cãrei cerdac a fost amenajat altarul, s-a început Liturghia de deschidere a pelerinajului.
Pãrintele predicator, Mons. Alois Fechet, a invitat pe toþi pelerinii ºi credincioºii, indiferent de confesiunea ºi credinþa lor, sã treacã anul 2000 plini de speranþã ºi fapte bune pentru a-l bucura pe Dumnezeu în acest an jubiliar, an de hotar, de rãspântie a destinului uman, care nu trebuie receptat prin viziunea catastrofalã, ci ca pe un an de verificare asupra propriei identitãþi de creºtin, ca pe o ocazie a revelãrii iubirii ºi îndurãrii divine. Apoi ne informeazã despre traseul tinerilor pelerini care, cu pancarte ºi steaguri, se îndreaptã spre noi, o imensitate de penitenþi spre colina Cacicãi, spre curtea bisericii binecuvântate de Maica Preacuratã, patroana acestei comunitãþi ce-ºi serbeazã hramul. Continuând, pãrintele predicator ne aminteºte cã fiecare a experimentat iubirea maternã a Mariei, care a gãsit ieºire ºi medicaþie pentru orice suflet ce i s-a încredinþat; puterea pe care o are pe lângã Fiul ei determinã credincioºii de pretutindeni sã alerge la ocrotirea ºi la ajutorul ei. Copleºitã de haruri ºi fãrã prihanã, se cuvenea sã stea pe tronul de reginã alãturi de Fiul ei, pentru a ne chema sã trãim ºi noi în unire cu Isus, lãudând mãrirea harului lui Dumnezeu prin viaþa noastrã de sfinþenie: "Faceþi tot ce vã va spune el". Încheie, mulþumind lui Dumnezeu pentru acest impresionant spectacol de credinþã de la Cacica, spectacol care constã în mulþimea pelerinilor veniþi de pretutindeni. Aº adãuga cã simt personal aceastã înghesuialã a celor care se grãbesc la poarta strâmtã a mântuirii!
Dupã traseul greu de la garã spre bisericã, prin purgatoriul tarabelor îndesate pe drum, unde comerþul cu obiecte de cult concureazã pitoresc cu tot felul de stani, brani ºi alte mãrunþiºuri ºi kitsch-uri (plus un papagal ce trãgea lozuri de noroc), iatã un moment de derutã la finalul Liturghiei - puhoiul de lume se revarsã (cu bagaje sã se aciueze undeva în perimetrul bisericii, deja disputat palmã cu palmã). Cozi la spovezi; spre rândurile de penitenþi care înconjurau altarul ºi grota în genunchi ºi peste tot pãturi multicolore ce gãzduiesc picnicul de prânz, feþe necunoscute, dar ºtiute de Creator, deci comune, apropiate prin rudenia spiritualã a vieþii veºnice. Acest an e în special euharistic, sã începem de aici, de la frângerea pâinii cu toþii!
Nu se oferã comoditate la Cacica, ºuvoaiele de pelerini sunt dirijate de programul, fãrã timpi morþi, al pelerinajului, care i-a adunat la Liturghia de la ora 12.00, sau i-a împrãºtiat pentru prânz, i-a strâns iar la venirea tineretului ºi i-a împins pe Calea sfintei cruci, ocolind biserica, ºi iar i-a adunat într-o singurã inimã adoratoare a preasfântului Sacrament, la ora 17.00. Frânþi de obosealã, suntem revigoraþi, renãscuþi subit. Maicã tu ne odihneºti în rugãciune! Adoraþia e o alergare în braþele tale, Isuse!
La Liturghia de la ora 18.00, pãstorul diecezei noastre, care însoþeºte cu rugãciunile sale tineretul, a transmis de la altar salutul tinerilor în pelerinaj la Roma ºi impresia lor: "Capitala României s-a întins la Roma ca o invitaþie la comuniune spiritualã cu tinerii din întreaga lume, de Ziua Mondialã a Tineretului. Nunþiul apostolic a invitat tinerii sã corespundã aºteptãrilor lui Dumnezeu ºi a evocat perioada grea de dictaturã, când nu exista, ca acum, libertatea manifestãrii exterioare a credinþei, ºi cã trebuie sã mulþumim deoarece în România s-a pãstrat vie credinþa.
Aceastã lume în pelerinaje, - dar mai ales în ceremoniile din acest an, prilejuite de jubileul creºtinãtãþii - este ca pietrele din râu, scoase de curent, spãlate, strãlucind sub razele harului, pentru a se reîntoarce la mal, ca sã dezmorþeascã, la rândul lor, alte pietre spre firul apei, la luminã.
"Ascultã-ne Doamne pentru iubirea Mariei", cu asta s-a început privegherea marianã, ce va fi urmatã de procesiunea nocturnã cu lumânãri, ºi de recitarea rozariului.
Darul indulgenþei plenare, se precizeazã la predicã, se dã numai dacã vom corespunde dispoziþiei sufleteºti a Mariei, de a se supune voinþei divine, de a-l contempla pe Dumnezeu.
Lumânãri lângã lumânãri aruncau valuri de luminã pe feþele înãlþate (ca apele unei oglinzi) în rugãciune ºi cântece de slavã, pregãtind astfel, împreunã cu solistul acestui cor al beatitudinii sufleteºti, episcopul Petru Gherghel, marea sãrbãtoare de mâine. Unduirea acestor lumânãri, ridicate spre cer la refrene, ºi aduse jos, iar ºi iar, cu fiecare denivelare din jurul bisericii (spre Golgota interioarã), transfigura expresiile participanþilor, încât pãreau chiar Taborul îmbrãcat în haina albã a lui Cristos.
Iatã-ne sub cerul liber, noaptea devine zi extinsã sub "umbrela protecþiei Mariei", învingând teama de ploaie, de frig. Cei care ºi-au sprijinit somnul lângã clopote au fost treziþi de dangãte puternice ºi de mulþumirea unei voci pentru minunea pe care a fãcut-o Maica, fiindcã nu a plouat, nici rouã n-a fost. Ostenelile vor fi rãsplãtite pe scara spre veºnicie. La predica Liturghiei de la ora 6.00 ni se aminteºte cã Maica este scara noastrã spre Dumnezeu prin fiecare clipã a existenþei noastre, trãitã dupã modelul sãu. Un traseu de dâre albe de cearã în iarba umedã, rãmase dupã noaptea lumânãrilor, precum ºi razele acestei dimineþi, ce se desfatã (þâºnind prin pridvor) pe trãsãturile icoanei de la Cacica a Maicii lui Dumnezeu, ne pregãtesc pentru celebrarea acestei zile.
La ora 11.00, înainteazã ritualic pe panta spre altar, invitaþii la sfânta Liturghie solemnã ºi pontificalã: Eminenþa sa cardinalul Luigi Poggi, trimisul special al Sfântului Pãrinte; Excelenþa sa Jean Claude Périsset; ÎPS Ioan Robu, PS Petru Gherghel; PS Aurel Percã; PS Gheorghe Guþiu, arhiepiscop de Cluj; PS Ryszard Karpischi, episcop auxiliar de Lublin, PS József Tamás, episcop auxiliar de Alba-Iulia, alþi episcopi ºi preoþi din þarã ºi din strãinãtate. Nunþiul salutã începerea sãrbãtorii misterului ridicãrii la cer a Mariei, apoi ne vorbeºte despre decizia Sfântului Pãrinte ca acest sanctuar sã fie înãlþat la marea demnitate de bazilicã minorã, dovedind afecþiunea sa faþã de poporul român, cãruia îi acordã binecuvântarea apostolicã. Se dã citire decretului din 14 martie privind acest cadou. Cardinalul Poggi începe predica în limba latinã, prin definirea dogmei înãlþãrii cu trupul ºi sufletul la cer a Mariei.
Între toate solemnitãþile pe care Biserica le dedicã sfintei Fecioare, aceasta e cea mai mare, împlinirea misterului pascal în Maria. Toate textele Sfintei Scripturi se raporteazã la acest mister. Balaurul (diavolul) a prigonit pe Cristos ºi pe Maria, prigoneºte ºi trupul mistic al Domnului. O preamãrim pe sfânta Fecioarã care a precedat întregul neam omenesc urmându-l pe Cristos prin înãlþarea sa la cer pentru a fi mai asemenea cu Fiul sãu, ºi noi, mai asemenea cu ea. Magnificat e un rezumat al întregii istorii a mântuirii, condusã de Dumnezeu fãrã întrerupere.
Dupã ce am trecut în revistã cele trei motive de mare bucurie: semicentenarul dogmei privind privilegiul acordat Mariei de cãtre Tatãl, de a fi scutitã de "putrezirea mormântului" ºi ridicatã cu trupul ºi sufletul la cer, proclamatã de Bisericã prin hotãrârea papei Pius al XII-lea; semnarea decretului privind titlul de onoare al Cacicãi; darul indulgenþei plenare oferit tuturor credincioºilor pelerini, prin binecuvântarea pontificalã, s-au rostit intenþiile în românã, maghiarã, polonã, francezã, germanã.
Are loc procesiunea marianã în jurul bisericii ºi binecuvântarea devoþionalelor, florilor ºi busuiocului. Nunþiul apostolic dã citire telegramei papei adresatã episcopilor ºi ierarhilor bisericii din România, iar momentul a fost consfinþit într-un document, în care se declarã imn diecezan "O Marie, o preadulce Mamã, sanctuarul e sub scutul tãu; dieceza e sub scutul tãu; România e sub scutul tãu". Episcopul Petru Gherghel a mulþumit organizatorilor, tinerilor, seminariºtilor, oamenilor de ordine ºi autoritãþilor locale.
Tocmai aceastã înghesuialã de evlavioºi ne obligã sã ne redescoperim, extinzându-l pe Cristos cu toþi, împãrtãºind cu ei trupul ºi sângele Mântuitorului ºi rugându-ne pentru cei care nu se gândesc la darul euharistic.
Din aceastã mulþime de suflete Maica va înflori pentru tronul ceresc al Tatãlui, viitorul altoi din grãdina Împãrãþiei sale.
Eugenia Faraon
(publicat în Lumina creºtinului, septembrie 2000)
