Rãsunau cântecele ºi rugãciunile
Am avut emoþii atunci când am aflat cã voi participa la organizarea pelerinajului tinerilor de la Cacica de anul acesta. Pãrintele paroh ºi toþi cei care s-au ocupat de organizarea lui în anii precedenþi ne avertizau cã trebuie sã luãm lucrurile în serios. Se estima un numãr foarte mare de pelerini cu atât mai mult cu cât trebuia avut în vedere faptul cã anul acesta este an jubiliar. O importanþã deosebitã a avut-o nu numai numãrul pelerinilor, ci ºi participarea unui numãr foarte mare de preoþi ºi episcopi.
Dar ceea ce mi-a dat curaj ºi încredere era numãrul foarte mare de tineri care aveau sã vinã pentru a-ºi ridica rugile cãtre Domnul, prin mijlocirea Mariei. Prezenþa lor, trãirea credinþei, participarea plinã de entuziasm la celebrãrile liturgice ºi tinereþea lor aveau sã dea un farmec deosebit celebrãrilor mariane. La început mi-a fost teamã cã nu voi trãi zilele de pelerinaj cu aceeaºi intensitate cu care le vor trãi pelerinii propriu-zis. De aceea, dupã ce ne-am instalat corturile, am venit în faþa Sfintei Fecioare pentru a ne ruga, pentru a-i cânta ºi pentru a-i încredinþa reuºita acestui pelerinaj. Am intrat, aºadar, în atmosfera specificã acestui loc sfânt.
Am participat la sfintele Liturghii la care aglomeraþia nu ne-a dat bãtaie de cap, iar cu douã zile înainte de marea sãrbãtoare, dupã ce am primit programul celebrãrilor sfinte ºi indicaþiile pãrintelui paroh, Iulian Kropp, am împãrþit fiecãruia îndatoririle, încercând sã asociem fiecãrui loc ºi fiecãrui moment oamenii cei mai potriviþi. Din acel moment nici unul din tinerii din Acþiunea Catolicã sau din Scout, coordonaþi de asistentul spiritual, pr. Mihai Roca, nu a avut timp decât pentru sfânta Fecioarã ºi cinstitorii ei.
Astfel, în dimineaþa urmãtoare (luni, 14 august), o parte din tineri au rãmas în Cacica pentru a îndruma pelerinii veniþi cu autocare sau cu un alt mijloc de transport ºi de a menþine ordinea în bisericã, la grotã ºi împrejurul lor, iar cealaltã parte au plecat spre Iliºeºti, unde au primit grupurile de tineri, care au parcurs 10 km pe jos spre Cacica. ªi cu cât ne apropiam mai mult de sanctuar, cu atât mai puternic rãsunau cântecele ºi rugãciunile. Împreunã cu Preasfinþitul Petru Gherghel, cu seminariºtii ºi preoþii care-i însoþeau, am intrat în Cacica plini de bucurie ºi de speranþã. Iar pentru cã "micuþa" bazilicã a fost mai încãpãtoare decât credeam, cei peste 1.450 de tineri din 54 de parohii au avut prilejul sã o salute pe Maica Preacuratã în sfântul lãcaº închinat ei.
Au urmat Calea sfintei cruci, adoraþia euharisticã ºi sfânta Liturghie pentru tineri celebratã de episcopul auxiliar, Mons. Aurel Percã.
Ziua a culminat cu privegherea marianã de searã la care cuvintele Sfintei Scripturi ne-au hrãnit sufletele, ne-am rugat ºi am cântat din toatã inima, iar în timpul procesiunii cu lumânãri aprinse am alungat întunericul din jurul nostru înãlþându-ne sufletele, asemenea lumânãrilor, pe acordurile minunatului cântec "Ave, Maria!". La grotã, cântecele ºi rugãciunile au continuat pânã spre dimineaþã.
În ziua de 15 august 2000, Adormirea Maicii Domnului, am participat cu emoþie ºi bucurie la Liturghia pontificalã la care am primit binecuvântarea apostolicã. Acum misiunea noastrã, a organizatorilor, se apropia de final.
Abia dupã câteva ore a încetat agitaþia care ne cuprinsese pe toþi. Încã se mai vedea coloana de autocare plecând ºi câte un tânãr sau câte un bãtrân mulþumit ºi fericit cã a trãit asemenea zile de har.
Am plecat de la Cacica puþin obosit ºi foarte mulþumit, dar am rãmas cu dorinþa de a o cinsti pe sfânta Fecioarã nu numai în sãrbãtorile închinate ei, ci în fiecare zi.
Romicã Sociu
(publicat în Lumina creºtinului, septembrie 2000)
