Omilia cardinalul Giovanni Battista Re la Liturghia de hram
În solemnitatea Adormirii Maicii Domnului prezent la Cacica ºi la Iaºi a fost cardinalul Giovanni Battista Re, prefect al Congregaþiei pentru Episcopi. Eminenþa sa a vorbit credincioºilor în cele douã localitãþi în cadrul sfintelor Liturghii. Redãm mai jos omilia þinutã de cardinal la cacica.
* * *
Introducere la Liturghie
Cu bucurie mare am venit sã mã rog împreunã cu voi în acest sanctuar minunat al sfintei Fecioare Maria, atât de drag inimii voastre.
Prezenþa mea vrea sã fie ºi un semn al apropierii spirituale a Sfântului Pãrinte, care mi-a dat mandatul sã vã aduc salutul sãu ºi binecuvântarea sa. În numele sãu îi salut pe toþi ºi pe fiecare dintre voi.
Adresez un gând special plin de iubire episcopului vostru, Mons. Petru Gherghel, de care sunt legat ca prieten.
Îi salut pe preoþi, pe cãlugãri, pe cãlugãriþe. Adresez un salut familiilor voastre, exprimând o apropiere specialã faþã de persoanele bolnave ºi în vârstã.
* * *
Omilia
Preaiubiþi fraþi ºi surori,
1. Solemnitatea Primirii în cer a Sfintei Fecioare ne invitã sã ne ridicãm privirea spre Maria, primitã cu trupul ºi sufletul în cer, anticipând astfel destinul rezervat celor care cred în Cristos.
Aceastã sãrbãtoare marianã este una dintre cele mai vechi ºi, îndeosebi în Orient, una dintre cele mai iubite ºi solemne. Ea ne invitã sã contemplã misterul Fecioarei, al cãrui trup, la sfârºitul drumului vieþii pãmânteºti, nu s-a transformat în cenuºã, aºa cum se întâmplã pentru fiecare creaturã omeneascã o datã cu moartea, ci a fost glorificat imediat: dogmã de credinþã ºi mister mângâietor.
Privim astãzi la cea ridicatã la cer înainte de toate pentru a admira mãreþia acestui mister, care reprezintã pentru toþi credincioºii un semn de speranþã sigurã. Dacã Dumnezeu, prin privilegiul neprihãnitei zãmisliri, a ferit sufletul Mariei de orice umbrã a rãului, solemnitatea Ridicãrii ei la Cer evidenþiazã modul în care Dumnezeu a voit sã scuteascã de putreziciunea mormântului trupul sãu, un trup asemãnãtor cu cel al oricãrei fiinþe umane, luat din pãmânt ºi destinat sã se întoarcã în pãmânt, din cauza pãcatului strãmoºesc (cf. Gen 3,19).
Dacã ne întrebãm cu privire la motivul pentru care Domnul a voit sã o copleºeascã pe Maria cu daruri ºi privilegii, gãsim rãspunsul în maternitatea sa divinã. Ea a fost neprihãnitã pentru cã a fost destinatã sã fie mama lui Cristos, Dumnezeu fãcut om. A fost primitã cu trupul ºi sufletul în cer pentru cã ar fi fost foarte nepotrivit sã lase putrezirii mormântului acel trup, în care s-a fãcut om Fiul lui Dumnezeu.
Maria este singura femeie în care Dumnezeu a putut sã arate puterea rãscumpãrãrii sale; este singura creaturã în care planul originar al lui Dumnezeu s-a împlinit în mod desãvârºit.
2. Însã ne înãlþãm privirea spre cea ridicatã la cer mai ales pentru a primi mesajul care coboarã la noi din acest mister. Sãrbãtoarea de astãzi, prezentând-o pe Maria glorificatã nu numai cu sufletul, ci ºi cu trupul, ne invitã sã cinstim trupul nostru, aceastã hainã de carne destinatã pentru viaþa veºnicã.
În acest sens, sfântul Bernard, la începutul uneia din cuvântãrile sale dedicate Ridicãrii la Cer a Sfintei Fecioare Maria, afirmã cã ridicarea la cer a mamei Cuvântului întrupat nu vorbeºte numai despre sfânta Fecioarã, ci se referã ºi la fiinþa umanã, la demnitatea sa, la destinul trupului sãu, într-un fel de antropologie creºtinã care preamãreºte persoana umanã în dimensiunile sale cele mai nobile.
În lumina misterului celei ridicate la cer, bãrbatul ºi femeia îºi dau seama ºi mai mult cã trupul nu este o închisoare pentru suflet, ci mai degrabã nelipsitul însoþitor de cãlãtorie în drumul spre veºnicie.
Timpul nostru este înclinat sã se îngrijeascã ºi sã preamãreascã aspectele fizice ale persoanei, adicã sã preamãreascã trupul. Desigur cã ºi trupul este lucrarea mâinilor lui Dumnezeu, creat pentru bucurie. Însã bãrbatul ºi femeie nu epuizeazã existenþa lor în trup. Nu se poate reduce toatã viaþa ºi idealurile sale la funcþionarea ritmurilor biologice ºi la satisfacerea simþurilor.
Fraþilor ºi surorilor, sã primim avertismentul care ne vine de la aceastã solemnitate pentru a alunga ruºinea cedãrilor ºi a abdicãrilor în lupta dintre trup ºi spirit. Maria ne încurajeazã sã înãlþãm viaþa, sã purificãm convieþuirea umanã, sã veghem permanent asupra noastrã, sã perseverãm în sãvârºirea binelui, sã fim fideli faþã de angajamentele luate la Botez.
În actuala orã a istoriei, marcatã de atâtea profanãri, sfânta Fecioarã Maria glorificatã ºi cu trupul ne este datã ca exemplu la care sã privim. Ea ne ajutã cu puterea sa sã reacþionãm împotriva rãspândirii rãului; ne invitã, cu încurajarea sa maternã, sã ne schimbãm stilul de viaþã ºi sã facem binele.
3. Ridicarea sfintei Fecioare Maria la cer ne poartã apoi sã reflectãm asupra vieþii de dincolo ºi ne face sã întrevedem patria care ne este rezervatã, amintindu-ne destinul nostru suprem ºi veºnic.
Mentalitatea de astãzi ne înclinã, din pãcate destul de des, sã ne ocupã numai de lucrurile de pe pãmânt. Totuºi pierderea unui orizont transcendent nu este numai o înfrângere religioasã, ci ºi o înfrângere umanã.
Lipsa unui obiectiv spre care tinde în mod natural existenþa umanã marcheazã în mod negativ însãºi conþinuturile ºi criteriile vieþii pãmânteºti. Numai dacã rãmâne deschisã spre o perspectivã veºnicã, existenþa noastrã în lumea aceasta îºi pãstreazã în întregime adevãrul ºi emanã energiile nobile cu care Dumnezeu a înzestrat-o. Cât de diferit este a ne simþi responsabili de o istorie care se va termina în nimic, de o istorie care se va încheia cu judecata lui Dumnezeu!
Cât de diferitã în mod radical este atitudinea bãrbatului ºi a femeii conºtienþi cã trebuie sã dea cont lui Dumnezeu, de atitudinea celui care, dimpotrivã, este convins cã nu trebuie sã dea cont nimãnui!
Maria a realizat în mod fidel planul pe care Dumnezeu îl avea cu ea. ªi-a încredinþat cu încredere condiþia sa ºi activitatea sa ochiului pãtrunzãtor ºi iubitor al celui care este stãpân al timpului ºi al istoriei. Femeie cu o mare credinþã ºi umilinþã, sfânta Fecioarã Maria a fost înãlþatã de Cel Preaînalt mai presus de toate fãpturile.
4. Iubiþi fraþi ºi surori, sã lãsãm ca misterul celei ridicate la cer sã proiecteze lumina sa strãlucitoare asupra realitãþii noastre ºi asupra valorilor primare ale existenþei umane.
Maria, ridicatã la cer, este mai aproape de Dumnezeu; însã în acelaºi timp este mai aproape de noi, pentru cã din cer ea mijloceºte în favoarea noastrã ºi ne însoþeºte cu grija sa de mamã în drumul nostru zilnic. Pentru aceasta o invocãm ca mijlocitoare, avocatã, ajutor al creºtinilor, mângâietoare a mâhniþilor.
Constituþia dogmaticã Lumen gentium ne spune cã "acum, când este înãlþatã în ceruri peste toþi sfinþii ºi îngerii, sã mijloceascã la Fiul sãu, în comuniunea tuturor sfinþilor, ca toate familiile popoarelor sã se uneascã în mod fericit, cu pace ºi armonie, într-un singur popor al lui Dumnezeu, spre slava Preasfintei ºi nedespãrþitei Treimi" (nr. 69).
5. Maria, ridicatã la cer, sã mijloceascã pentru catolicii din România, pentru ca, redescoperind darul trupului ca instrument pentru a face voinþa lui Dumnezeu, sã recunoascã cu umilinþã stãpânirea lui Dumnezeu asupra vieþii lor ºi asupra evenimentelor istoriei.
Umilã ºi înaltã mai mult decât orice fãpturã, împarte populaþiei din dieceza aceasta ºi din întreaga Românie o încredere reînnoitã ºi o speranþã puternicã pentru ca sã nu le scadã curajul în lupta dintre bine ºi rãu.
Marie, Mama noastrã, fii mereu în inima fiecãrui bãrbat ºi a fiecãrei femei, acum ºi întotdeauna. Amin!
