Ziua Persoanelor Consacrate la nivel diecezan
Duminicã, 5 octombrie 2003, a avut loc în basilica minor din Cacica întâlnirea reprezentanþilor cãlugãrilor ºi cãlugãriþelor care activeazã în Dieceza de Iaºi, sãrbãtorind la nivel diecezan Ziua Persoanelor Consacrate. În lume existã în cadrul Bisericii Catolice mai mult de 1.000.000 de bãrbaþi ºi femei care împreunã formeazã marea familie a persoanelor consacrate ºi a membrilor societãþilor de viaþã apostolicã. În Dieceza de Iaºi sunt 12 congregaþii de bãrbaþi, 32 de congregaþii de femei; 182 de cãlugãri; 478 de cãlugãriþe; 191 de fecioare consacrate; 80 de preoþi cãlugãri; 117 studenþi ºi 221 de elevi în instituþii ale ordinelor cãlugãreºti.
Acest pelerinaj se face deja de câþiva ani. Pentru cã pe 2 februarie este greu sã se adune persoanele consacrate, PS Petru Gherghel a dorit ca aceastã întâlnire sã aibã loc la Cacica; astfel s-a celebrat Ziua Persoanelor Consacrate la nivel diecezan. În ziua de 12 septembrie pãstorul diecezei a adresat tuturor persoanelor consacrate din diecezã o scrisoare în care se spune cã "în intenþia de a favoriza cunoaºterea reciprocã, împãrtãºirea experienþelor proprii, a succeselor obþinute sau a dificultãþilor cu care vã confruntaþi, vã invitãm pe toþi la un moment comun de rugãciune, verificare ºi reflecþie".
La ora 10.00 a început pelerinajul pe jos spre bisericã, din intersecþie (de la o distanþã de 2-3 km). Au fost prezenþi în pelerinaj peste 300 de cãlugãri ºi cãlugãriþe; s-a recitat sfântul Rozariu ºi s-a cântat.
La ora 11.00 a avut loc sfânta Liturghie pontificalã concelebratã prezidatã de ES Jean-Claude Périsset, nunþiul apostolic în România, împreunã cu PS Piotr Libera, secretar al Conferinþei Episcopale Poloneze, PS Petru Gherghel, episcop de Iaºi, PS Anton Coºa, episcop de Chiºinãu, ºi un mare numãr de preoþi. Lecturile, rugãciunea credincioºilor ºi oferirea darurilor au fost fãcute de persoane consacrate. În cuvântul de la predicã, PS Piotr Libera a subliniat importanþa rugãciunii sfântului Rozariu: "Tocmai una dintre formele de contemplaþie este Rozariul, care este o rugãciune evanghelicã. Recitându-l, creºtinul se întoarce spre izvorul credinþei, adicã la Sfânta Scripturã. Tocmai în Sfânta Scripturã gãsim forma ºi conþinutul Rozariului. Partea principalã a rugãciunii: «Bucurã-te, Marie», citeazã salutul arhanghelului Gabriel din scena Bunei-Vestirii a Mariei. Partea urmãtoare este salutul ºi binecuvântarea Elisabetei. De asemenea, rugãciunea «Tatãl nostru» este prezentã în evanghelie, deoarece însuºi Cristos a transmis-o apostolilor sãi, iar «Slavã Tatãlui» este o formã dezvoltatã a cuvintelor lui Isus spuse în momentul trimiterii lor pentru a propovãdui vestea cea bunã. Dintre misterele contemplate numai «Adormirea Maici Domnului» ºi «Încoronarea Mariei ca regina cerului ºi a pãmântului» nu provin direct din Sfânta Scripturã, totuºi sunt inspirate de ea. Aºadar, provenienþa biblicã a sfântului Rozariu face din el o rugãciune cristocentricã, adicã avându-l în centru întotdeauna pe Isus Cristos".
Dupã Împãrtãºanie a avut loc reînnoirea voturilor de castitate, sãrãcie ºi ascultare ale persoanelor consacrate.
La sfârºitul sfintei Liturghii a urmat cuvântul de mulþumire al pr. Romuald Bulai, paroh de Cacica, cu invitaþia ca fiecare persoanã sã-ºi facã o analizã a vieþii pentru a vedea unde mai are de lucrat pentru a ajunge la sfinþenie. Dupã sfânta Liturghie, la ora 14.00, a avut loc prezentarea temei sinodale: "Vocaþia la viaþa consacratã ºi persoanele consacrate în slujirea Bisericii", dupã care PS Libera a prezentat activitatea persoanele consacrate care activeazã în Polonia ºi cât de necesarã este aceastã vocaþie în lume. La ora 16.00 a urmat adoraþia euharisticã ºi încheierea pelerinajului.
Sr. Lenuþa Bãcãoanu
Mai multe imagini puteþi vedea în [albumul foto]
* * *
Predica PS Piotr Libera la Cacica
Laudetur Iesus Christus!
1. Cu mare bucurie salut pe pãstorul Bisericii lui Cristos din Iaºi, PS Petru Gherghel, care m-a invitat sã vizitez acest sanctuar marian ºi sã ne rugãm împreunã. Dumnezeu sã vã rãsplãteascã, Excelenþã, pentru aceasta invitaþie, pe care o preþuiesc foarte mult, pentru cã îmi permite sã mã întâlnesc pentru prima oarã cu realitatea Bisericii de pe pãmânt românesc. Cu mare bucurie salut pe nunþiul apostolic, arhiep. Jean-Claude Périsset. Salut din suflet pe preoþii diecezani, cãlugãrii, cãlugãriþele ºi pe toate persoanele consacrate. Transmit cãlduroase salutãri tuturor pelerinilor, care au venit aici de pe diferite meleaguri ale þãrii dv., atât de frumoasã, pentru a se ruga în faþã Maicii Domnului.
Dragi fraþi ºi surori, primiþi, vã rog, salutãri sincere ºi cordiale de la Biserica din Polonia, în mod deosebit din partea episcopilor ºi a primatului Poloniei, care acum câþiva ani a vizitat acest loc sfânt. "Har vouã ºi pace de la Dumnezeu Tatãl nostru ºi de la Domnul Isus Cristos!" (Ef 1,2).
2. Dragilor! Întâlnirea noastrã are loc într-o perioadã deosebitã. Este luna octombrie, acest timp special, când inimile ºi gândurile noastre se îndreaptã spre Domnul ºi spre Maica sa, prin contemplaþia misterelor rozariului. Anul care trece a fost trãit ca Anul Sfântului Rozariu. Sfântul Pãrinte Ioan Paul al II-lea ne-a dãruit o scrisoare apostolicã, Rosarium Virginis Mariae, ºi a adãugat, pe lângã cele 15 mistere existente, de bucurie, de durere ºi de slavã, pe celelalte cinci pe care le-a numit de luminã.
Pe parcursul istoriei, Rozariul a fost ºi rãmâne în continuare o rugãciune a poporului pelerin al lui Dumnezeu. Fiecare creºtin, trecând printre degete boabele Rozariului ºi rugându-se, se apropie de desãvârºirea cea mai mare, care este însuºi Dumnezeu. Rozariul exprimã în modul cel mai deplin o sintezã de devoþiuni creºtine ºi într-o oarecare mãsurã este chiar un "izvor" al credinþei, speranþei ºi dragostei. Meritã deci o cinste deosebitã nu numai pentru rolul sãu imens în tradiþie, pe parcursul istoriei Bisericii, ci ºi ca o rugãciune actualã în special astãzi.
Observatorii schimbãrilor în societatea contemporanã noteazã o regulã interesantã. Pe de o parte, Bisericile ºi formele tradiþionale de devoþiuni îºi pierd popularitatea, pe de altã parte, se vorbeºte tot mai mult despre diferitele nevoi ale spiritului. Prezenþa cãlugãrilor budiºti pe strãzile oraºelor europene, în afara unui sentiment de îngrijorare, trebuie sã nascã în creºtini o hotãrâre ºi dorinþa unor activitãþi pastorale. Oamenii secolului al XXI-lea cautã contemplaþia ºi Biserica în faþa dorinþelor acestora nu este fãrã rãspuns. Tocmai una dintre formele de contemplaþie este Rozariul, care este o rugãciune evanghelicã. Recitându-l, creºtinul se întoarce spre izvorul credinþei, adicã la Sfânta Scripturã. Tocmai în Sfânta Scripturã gãsim forma ºi conþinutul Rozariului. Partea principalã a rugãciunii: "Bucurã-te, Marie", citeazã salutul arhanghelului Gabriel din scena Bunei-Vestirii a Mariei. Partea urmãtoare este salutul ºi binecuvântarea Elisabetei. De asemenea rugãciunea "Tatãl nostru" este prezentã în evanghelie, deoarece însuºi Cristos a transmis-o apostolilor sãi, iar "Slavã Tatãlui" este o formã dezvoltatã a cuvintelor lui Isus spuse în momentul trimiterii lor pentru a propovãdui vestea cea bunã.
Dintre misterele contemplate, numai "Adormirea Maicii Domnului" ºi "Încoronarea Mariei ca regina cerului ºi a pãmântului" nu provin direct din Sfânta Scripturã, totuºi sunt inspirate de ea. Aºadar, provenienþa biblicã a sfântul Rozariu face din el o rugãciune cristocentricã, adicã avându-l în centru întotdeauna pe Isus Cristos.
Sfântul Pãrinte, în scrisoarea sa apostolicã despre Rozariu, aratã rostul acestei rugãciuni ºi subliniazã caracterul ei meditativ.
"Motivul cel mai important pentru a propune din nou cu tãrie practicarea Rozariului este faptul cã el constituie un mijloc foarte valid pentru a favoriza printre credincioºi acea îndatorire de a contempla misterul creºtin pe care l-am propus în scrisoarea apostolicã Novo millennio ineunte drept adevãratã ºi realã «pedagogie a sfinþeniei»: «Este necesar un creºtinism care sã se distingã înainte de toate prin arta rugãciunii». Deoarece în cultura contemporanã, în ciuda atâtor contradicþii, apare o nouã chemare la spiritualitate, datoratã ºi influenþelor altor religii, comunitãþile noastre trebuie sã devinã mai mult ca oricând «autentice ºcoli de rugãciune»".
Rozariul se situeazã în cea mai bunã ºi mai verificatã tradiþie a contemplãrii creºtine. Dezvoltându-se în Occident, este o rugãciune tipic meditativã ºi corespunde într-un fel "rugãciunii inimii" sau "rugãciunii lui Isus", încolþitã în þinutul Orientului creºtin". Rozariul uneºte, aºadar, simplitatea cu profunzimea. Uneºte în sine, într-un fel, spiritualitatea Orientului cu aceea a Occidentului.
3. Misterele Rozariului sunt numite Biblia în miniaturã. Precum odinioarã în biserici au fost pictate scene biblice pe pereþi, pentru a face accesibil cuvântul lui Dumnezeu sãracilor cu ajutorul imaginii (Biblia pauperum), tot aºa se poate spune cã Rozariul este o formã a breviarului universal. Anunþarea misterelor trebuie sã aprindã imaginaþia, iar, prin contemplaþia lor, omul se scufundã în misterele vieþii lui Isus ºi ale Mariei. Completarea misterelor de bucurie, de durere ºi de slavã cu misterele de luminã (introduse în ultimul timp de cãtre papa Ioan Paul al II-lea) dezvoltã dimensiunea cristologicã a rugãciunii Rozariului. Scenele: Botezul în Iordan, începutul semnelor în Cana Galileii, propovãduirea veºtii celei bune, schimbarea la faþã ºi instituirea Euharistiei ne ajutã la contemplarea mai adâncã a misterelor lui Cristos. Aºadar, nu suntem limitaþi doar la cele cincisprezece sau chiar douãzeci de mistere ale Rozariului, ci ne deschidem la profunzimea misterelor lui Dumnezeu, care depãºeºte orice ºtiinþã. Când amintim împreunã cu Maria viaþa lui Cristos, lumina harului ne permite sã vedem în el nu numai pe Dumnezeu, ci ºi misterul omului, demnitatea zãmislirii, naºterii, educaþiei, cãsãtoriei, muncii ºi morþii sale.
Dragi fraþi ºi surori, cu deosebitã emoþie îmi amintesc rugãciunea Rozariului, pe care o recitam în biserica mea parohialã, acum aproape 50 de ani ca seminarist, apoi în zilele mohorâte ale serviciului militar, pe care îl fãceam într-o localitate micã pe lângã graniþa cu fosta Uniune Sovieticã. Îmi amintesc Rozariul recitat în tãcerea capelei Seminarului din Cracovia ºi acela recitat printre zgomotele autobuzului prin Roma, în timpul studiilor în Cetatea Eternã. Câte zile, luni ºi ani s-au înºirat pe aþa Rozariului meu dupã aceste momente... Uneori ele au fost pline de soare ºi de bucurie, însã des au fost însoþite de luptã ºi de dorinþa de a birui slãbiciunea omeneascã. Totul însã se armoniza în cele trei pãrþi ale Rozariului, din care izvora puterea de a stãrui în credinþã. Rozariul este în continuare o rugãciune vie ºi niciodatã nu se îndepãrteazã din mâinile omului, pentru cã viaþa lui Isus ºi a Mariei contemplatã într-însul seamãnã atât de mult cu viaþa fiecãruia dintre noi.
4. În aceasta operã a sfinþeniei mântuitoare a bucuriilor ºi a durerilor noastre un rol deosebit ºi irepetabil l-a avut Maica Mântuitorului. Viaþa ei este legatã cu viaþã noastrã. Amintind-o pe ea, trecând printre degete boabele Rozariului, totdeauna ne gândim la viaþa ei ºi la viaþa noastrã. Maria prin Rozariu ne învaþã sã înþelegem marile opere ale lui Dumnezeu. Ne aminteºte, de asemenea, sã fim atenþi la tot ceea ce Dumnezeu face în viaþa noastrã. Ne aminteºte sã fim prompþi pentru a ne sacrifica întotdeauna, pentru a împlini voinþa Tatãlui ceresc, chiar ºi când viaþa noastrã devine un chin. Rozariul este rugãciunea speranþei. Credem cã, spunându-l vom fi mai aproape de Dumnezeu, credem cã mama noastrã, care mijloceºte în faþa lui, a obþinut deja slava mântuirii. Prin mijlocirea Mariei suntem mai aproape de Fiul ei.
Adãugarea misterelor de luminã la Rozariu face ca aceastã rugãciune sã devinã pentru noi mai dragã, mai bogatã în conþinutul biblic, dezvãluind totodatã valorile ei supranaturale. Sfântul Pãrinte a fãcut acest lucru arãtând înþelepciunea carismaticã a succesorului lui Petru. Tocmai el, Ioan Paul al II-lea, este un mare apostol al Rozariului. S-ar putea spune cã toþi aceºti 25 de ani ai pontificatul sãu au fost înºiraþi în ritmul Rozariului rostit zilnic. Rozariu îl însoþeºte pe Sfântul Pãrinte în mod cotidian. Adesea chema ºi cheamã oamenii din toate pãturile sociale, familiile creºtine, pe tineri, persoane bolnave ºi în vârstã, la recitarea acestei rugãciuni, pe care el însuºi o iubeºte atât de mult. Peste douã zile, la 7 octombrie, în ciuda bolii ºi suferinþelor, va merge la sanctuarul din Pompei, în sudul Italiei, pentru a se ruga Maicii Domnului, regina sfântului Rozariu, ºi pentru a se ruga pentru pacea în lume ºi în familie.
La sfârºitul Anului Sfântului Rozariu, dorim acum în aceastã Euharistie sã-i mulþumim Domnului pentru toate harurile primite prin mijlocirea Maicii sale. Sã imitãm în viaþa noastrã creºtinã, familiarã, sacerdotalã sau cãlugãreascã, iubirea Sfântului Pãrinte pentru Rozariu. Urmând exemplul lui, sã repetãm des cuvintele rugãciunii adresate Reginei sfântului Rozariu:
"O Rozariu binecuvântat al Mariei, lanþ suav care ne legi de Dumnezeu, legãturã de iubire care ne uneºti cu îngerii, turn de scãpare în atacurile infernului, liman sigur în naufragiu, noi nu te vom pãrãsi niciodatã. Tu ne vei fi mângâiere în ceasul agoniei. ªi ultima rostire a buzelor noastre va fi numele tãu dulce, o reginã a Rozariului de Ia Pompei, o Maica noastrã iubitã, o scãpare a pãcãtoºilor, o supremã mângâietoare a celor mâhniþi. Fii pretutindeni binecuvântatã, acum ºi întotdeauna, pe pãmânt ºi în cer".
Sanctuarul marian Cacica, Dieceza Iaºi, 5 octombrie 2003
Ep. Piotr Libera,
secretarul general al Conferinþei Episcopilor din Polonia
Mai multe imagini puteþi vedea în [albumul foto]
