Campus formativ pentru tineri la Cacica
Având titlul "Isus, frumuseþea vieþii", timp de trei zile, (7-10 iulie 2004), basilica minor din Cacica a gãzduit primul campus formativ pentru tineri organizat de Fraþii Minori Conventuali ai Provinciei Sfântul Iosif. Astfel, toþi cei cu inima tânãrã din parohiile franciscane au primit invitaþia de a-l urma pe Isus pe drumul credinþei ºi al luminii.
La aceasta chemare am rãspuns cu promptitudine peste 100 de tineri din parohiile: Hãlãuceºti, Buruieneºti, Nisiporeºti, Huºi, Luizi-Cãlugãra, Cacica ºi Prãjeºti. Încrezãtori cã Fecioara Maria ne va ajuta în cãutarea noastrã, ne-am unit în rugãciune pentru a descoperi frumuseþea vieþii, pe Isus, aceasta fiind ºi tema campusului.
Ni s-a oferit mai întâi oportunitatea, nouã, tinerilor, de a ne prezenta într-un mod original, favorizând astfel cunoaºterea reciprocã. Nu putem uita de salutul cãlduros al parohului de Cacica, prin care a reuºit sã ne dezgheþe inimile ºi sã ne dezmorþeascã zâmbetele candide pentru a-l simþi pe Isus aproape.
Se spune cã omul sfinþeºte locul. Aceasta afirmaþie este indubitabilã în cazul satului Cacica. Înainte de descoperirea zãcãmântului de sare (1780), aici erau doar mlaºtini cu stufãriº în care miºunau cârduri de raþe sãlbatice. (Numele satului provine din limba slavã, kaczika însemnând raþã). Iatã-ne acum în 2004, într-o dimineaþã luminoasã de joi, 8 iulie, când grupuri de tineri se îndreaptã cu paºi repezi spre bisericã, o perlã a Bucovinei, pentru a întâlni frumuseþea din privirea lui Isus. Dacã pentru mulþi a fost o zi banalã, pentru noi s-a dovedit a fi fãrã egal. Ne aflam pe drumul spre fericire, fericire ce devenise un adevãrat leit-motiv în vieþile noastre. Încolþise totuºi în sufletele noastre teama de a nu fi vrednici sã întâlnim privirea ce seamãnã în inimi iubirea. Am trecut ºi peste acest impediment cu ajutorul Duhului Sfânt care ne-a vorbit prin Sfântul Pãrinte: "Pentru a-l vedea pe Isus, este necesar înainte de toate sã ne lãsãm priviþi de el!" Privirea lui Isus ne-a gãsit alãturi de sfântul Francisc în timp ce inimile noastre ardeau de nerãbdare sã-i vadã chipul plin de luminã. Tot Sfântul Pãrinte ne-a învãþat cum sã întâlnim privirea ce ne dã speranþa: "Cãutaþi-l cu ochii trupului în evenimentele vieþii ºi în chipul celorlalþi, dar cãutaþi-l ºi cu ochii sufletului prin rugãciune ºi prin meditarea cuvântului lui Dumnezeu".
Am cutezat sã ne ridicãm privirile umbrite de plãceri efemere ºi sã observãm lumina trupului, ochii celor de lângã noi. Frumuseþea era sãditã în sufletele noastre, însã, din cauza slãbiciunii umane, nu am ºtiut sã ne îngrijim de aceasta sãmânþã divinã pentru a o face sã înfloreascã, sã înmiresmeze cu parfumul fericirii, calea noastrã spre cer. Noi, împreunã cu sfântul Francisc, am înþeles cã pentru a vedea frumuseþea veºnicã trebuie sã ne detaºãm de tentaþiile înºelãtoare ale vieþii. Da, frumuseþea vieþii nu este o utopie, existã ºi nu poate fi compensatã de nimeni ºi nimic din aceasta lume.
Isus a rãmas cu noi ºi mai târziu, în momentele de fraternitate ºi destindere, când toþi am cântat ºi am dansat în jurul focului. Avându-l pe Fiul Domnului printre noi, cu stelele pe cer care strãluceau pentru noi ºi noi pentru ele, cu flãcãrile focului ce ne luminau chipurile joviale, am reuºit sã ne unim în zâmbet ºi voie bunã. ªi când te gândeºti cã frumuseþea avea sã se menþinã...
"O Doamne, te rugãm sã ne ierþi cã ne-am lãsat orbiþi de lucrurile trecãtoare care ne-au împiedicat sã-þi putem întâlni privirea ta iubitoare", am spus cu toþii când am pus capul pe pernã, încrezãtori cã mâine vom fi mai puternici, capabili de a împrãºtia zgomotul înºelãtor ce ne înconjoarã.
A doua zi am fost invitaþi sã întâlnim privirea plinã de dragoste a lui Isus, meditând ºi încercând sã transpunem în zilele noastre povestea vameºului Zaheu. Nu ne-a fost prea greu sã ne identificãm cu personajul, deoarece toþi suntem mici de staturã, nevrednici, pãcãtoºi, iar drumul nostru, echivalent cu aceastã viaþã, nu este lipsit de ispite vremelnice care ne sunt chiar fatale uneori. Totuºi, Isus a sãdit în noi dorinþa de a-l vedea, dorinþã ce poate fi stãvilitã doar de stropii frumoºi ai iubirii. Zaheu nu s-a lãsat intimidat de mulþime, s-a urcat în copac ºi a întâlnit privirea lui Isus care i-a schimbat viaþa. Biserica ºi aproapele sunt copacii noºtri. Ne vom cãþãra ajutându-ne de rugãciuni ºi de elanul tinereþii ºi vom putea vedea frumuseþea chipului lui Isus.
Purtãm mesajul lui Isus în suflet, dã-ne ºansa de a te ajuta sã descoperi frumuseþea!
Doamne, pe tine te rugãm sã ne dãruieºti pacea, pentru ca sufletele noastre sã nu fie mãcinate de zbuciumul lumesc; întãreºte credinþa pentru a-þi putea dãrui þie atât momentele dureroase cât ºi pe cele fericite; înflãcãreazã iubirea pentru a putea mistui maleficul; revarsã-n inimi speranþa care risipeºte dezolarea ºi atrage frumuseþea, speranþa care dã viaþã inimilor împietrite.
În sufletele noastre se aude un cântec al nãdejdii, care ne transformã în tineri temerari. Credem, iar asta face totul posibil.
Isus, speranþã, frumuseþe, fericire, credinþã, regãsire, prietenie, rugãciuni, meditaþii, zâmbete, priviri luminoase, momente de fraternitate ºi destindere, acesta a fost campusul..., timpul sfânt care continuã; ca mãrturie prezentãm vieþile noastre.
ªi tu vei putea face acest lucru, atunci când vei crede.
Cristina Dascãlu (Buruieneºti)
