Pelerinajul profesorilor de religie
Ca la fiecare început de an ºcolar, prin grija Episcopiei de Iaºi, a Decanatului de Bacãu, în mod deosebit a pr. Decan Mons. ªtefan Erdeº ºi a pr. Iacob Stolnicu, responsabil cu probleme de învãþãmânt religios în Decanatul de Bacãu, Galaþi ºi Vrancea, profesorii de religie au avut privilegiul de a fi prezenþi în zilele de 7 ºi 8 septembrie 2004 la Cacica, pentru exerciþii spirituale ºi perfecþionare profesionalã.
Programul a fost deosebit de "concentrat". Astfel, dupã ce am primit binecuvântarea pr. decan, care ne-a îndemnat sã trãim creºtineºte aceste zile ºi ne-a urat sã ne întoarcem plini de har ºi putere de muncã, am pornit la drum.
Prima oprire a fost la Sãbãoani, loc în care trecutul ºi prezentul l-am întâlnit în Bisericã ºi în muzeul din apropierea ei. Am simþit aici preocuparea pentru demonstrarea adevãratei identitãþi religioase a creºtinilor catolici de pe raza Diecezei noastre de Iaºi, prin intermediul explicaþiilor documentate ale doamnei arheolog Domniþa Hordilã. Lãsând Sãbãoaniul în urmã, cu bucuriile ºi preocupãrile zilnice, am pornit cu avânt spre Cacica, þinta pelerinajului noastru. Începutul discret al toamnei ne impresiona plãcut ochii ºi ne umplea sufletele de o emoþie autumnalã. Nu întâmplãtor trecând prin localitatea Ciprian Porumbescu am exclamat: "Cu un asemenea plai românesc, cum sã nu compunã marele nostru Ciprian Balada!"
Am recitat sfântul Rozariu; cu toþii parcã aºteptam ceva... de fapt, mergeam în vizitã la Maica Domnului din Cacica, de ziua ei de naºtere! Era firesc sã fie aºa. Iatã-ne ajunºi la destinaþie. Pe fiecare dintre noi ne-a impresionat oamenii locului, dar ºi peisajul pitoresc al localitãþii... unde pr. rector al sanctuarului, Romuald Bulai ne-a primit cu multã cãldurã ºi disponibilitate.
Primul contact cu sanctuarul din Cacica, cu icoana miraculoasã a Maicii Domnului ºi grota din incinta Bisericii, a creat o atmosferã tainicã, ce te îndemna la rugãciune, meditaþie, penitenþã ... de fapt, ceea ce am ºi fãcut în cele douã zile de ºedere în Cacica. Adunaþi în jurul Maicii Domnului, în Bisericã, am recitat împreunã sfântul Rozariu ºi am participat la sfânta Liturghie.
Seara s-a încheiat cu "cina popoarelor", la care, prin intermediul unui joc organizat de pr. Iacob, ne-a fost testatã caritatea creºtinã ºi am fost conºtientizaþi de gravele discrepanþe existente la nivel mondial între naþiuni. Nu am pierdut ocazia ºi ne-am împãrtãºit fiecare din experienþa de la clasã, am stabilit împreunã coordonatele pe care am dorit sã se desfãºoare activitatea didacticã în noul an ºcolar. Nu au lipsit sfaturile ºi îndemnurile pr. Iacob, care cu siguranþã au fost însuºite de fiecare dintre noi.
A doua zi, am participat la o celebrare penitenþialã împreunã cu un grup de pelerini din Iaºi, am recitat împreunã sfântul Rozariu ºi am participat la sfânta Liturghie. În timpul sfintei Liturghii ceva simþeam fiecare dintre noi! Era acel ceva pentru care, cu siguranþã, fiecare dintre noi am venit ºi am sperat cã vom gãsi, aici în faþa Maicii Domnului de la Cacica.
În mod sigur, împãcarea cu Dumnezeu ºi participarea la masa euharisticã a fost culmea celebrãrii. Dupã sfânta Liturghie, nu ºtiam sigur de ce aveam ochii în lacrimi. Erau lacrimi de bucurie, de pace, de durere, de speranþã? Cert este cã pentru fiecare dintre noi acest pelerinaj a avut o conotaþie aparte. Fiecare a venit cu o intenþie, un gând, o speranþã, o cerere, o mulþumire.
Acesta a fost "bagajul" cu care ne-am prezentat în faþa mamei noastre cereºti. L-am lãsat pe altar, în faþa icoanei ei miraculoase, nu cu gândul de a se întâmpla minuni, ci convinºi, cã la rândul ei, Maica Domnului de la Cacica, în calitatea ei de mamã, ne va orândui pentru fiecare un "bagaj" spiritual, cu care sã ne întoarcem la casele, obligaþiile ºi datoriile noastre zilnice.
Oare ce vom face cu acest "bagaj"? Îl vom lua cu noi? Îl vom lãsa uitat, acolo, undeva în locuinþa sufletului sã se aºterne peste el praful ºi uitarea? Îl vom despacheta ºi rândui pe rafturile sufletului, astfel la orice orã din zi ºi din noapte sã putem gãsi, ori de câte ori avem nevoie, putere, înþelepciune, înþelegere, rãbdare, disponibilitate, pasiune, profesionalism ºi dãruire pentru munca de dascãl? Pentru misiunea de tatã, mamã, soþ, soþie, frate, sorã?
Depinde de fiecare dintre noi sã potenþãm harurile primite în "bagajul" de la Maica Domnului, pentru cã de la Cacica nu poþi pleca cu mâna goalã!
În drum spre casã am fãcut un popas la Mãnãstirea Putna, unde am admirat comorile de culturã, artã ºi arhitecturã specifice secolului al XVI-lea.
La întoarcere am fost aºteptaþi de pr. decan, Mons. ªtefan Erdeº, cãruia i-am mulþumit pentru grija ce o manifestã faþã de învãþãmântul religios ºi l-am asigurat cã rugãciunile noastre de la Cacica; experienþa spiritualã ºi profesionalã vor fi izvor ºi sursã continuã de energie pentru întregul an ºcolar 2004-2005.
Astfel, îmbogãþiþi spiritual, mai buni parcã ºi mai curaþi, mai plini de elan ºi dãruire vom pãºi cu credinþã, speranþã ºi iubire, împreunã cu elevii noºtri, într-o nouã luptã cu noi înºine, într-un nou an ºcolar, pe care ni-l dorim sub patronajul Maicii Domnului de la Cacica!
Prof. Violeta Apostu
