Omilia ES Jean-Claude Périsset la centenarul bisericii
Duminicã, 10 octombrie 2004, s-au împlinit o sutã de ani de la consacrarea actualei biserici din Cacica.
Cu aceastã ocazie, sâmbãtã, 9 octombrie 2004, s-a þinut o conferinþã, s-a dat un concert de orgã; comunitatea polonã a susþinut un program cultural dupã care a urmat sfânta Liturghie.
Duminicã au avut loc sfinte Liturghii în limbile ucraineanã, germanã ºi polonã dupã care s-a celebrat sfânta Liturghie pontificalã. La invitaþia PS Petru Gherghel, au fost prezenþi mai mulþi episcopi ºi preoþi din þarã ºi din strãinãtate împreunã cu autoritãþile civile ºi credincioºii din zonã.
Redãm în cele ce urmeazã omilia þinutã la Liturghia de duminicã a nunþiului apostolic în România ºi în Republica Moldova.
* * *
Omilia ES Jean-Claude Périsset
"Unul dintre ei, vãzând cã s-a vindecat, s-a întors preamãrindu-l pe Dumnezeu cu glas puternic;ºi s-a aruncat la picioarele lui mulþumindu-i" (Lc 17,15-16).
Excelenþele voastre,
Domnule ambasador,
Dragi preoþi, cãlugãri ºi cãlugãriþe,
Iubiþi fraþi ºi surori,
ªi noi, adunaþi astãzi pentru a celebra centenarul acestui sanctuar de la Cacica dedicat Maicii Domnului, sub numele de Czestochowa, ca bisericã parohialã ºi din 15 august 2000 bazilicã, "sã ne întoarcem în timp pentru a preamãri pe Dumnezeu cu glas puternic ºi pentru a-i mulþumi lui Cristos" pentru tot ce a fãcut pentru cei care au venit în acest loc sfânt.
Recunoºtinþa nu este numai o obligaþie de a recunoaºte binefacerile primite, ci este ºi expresia micimii noastre în faþa lui Dumnezeu, izvorul oricãrui bine. Ceea ce au fãcut pãrinþii voºtri, care au venit din Polonia pentru a munci în mina de sare din apropiere - în care au fãcut ºi o grotã ca loc de rugãciune - a fost de fapt exprimarea încrederii lor în Dumnezeu sub cãlãuzirea sfintei Fecioare Maria.
Naaman Sirianul a luat puþin pãmânt din Israel ca amintire a vindecãrii sale în râul Iordan, prin intermediul profetului Elizeu, aºa cum am auzit în prima lecturã (cf. 2Rg 17). Fãcând astfel, el împãrtãºea credinþa profetului în unicul Dumnezeu, creatorul cerului ºi al pãmântului, eliberatorul poporului sãu din robia Egiptului, ºi, luând cu sine puþin din acest pãmânt al fãgãduinþei, îºi exprima încrederea în acest Dumnezeu al lui Elizeu. Înaintaºii voºtri, cu mai mult de o sutã de ani în urmã, au venit în Bucovina, nu cu puþin pãmânt din îndepãrtata Polonie, ci aducând cu ei icoana sfintei Fecioare Maria, imaginea Maicii din Czestochowa, cu tot ceea ce este ea, adicã încrederea în mama lui Cristos, ºi mama noastrã, maica Bisericii; dorinþa de a vrea asemenea ei sã împlinim voinþa lui Dumnezeu în cotidianul "fiat" dupã voinþa sa; disponibilitatea de a urma sfatul sãu "faceþi tot ce vã va spune" (In 2,5).
Aºa ºi noi astãzi dorim sã aducem mulþumire lui Dumnezeu pentru cei o sutã de ani de existenþã a acestei biserici, pentru o sutã de ani de fidelitate faþã de Biserica lui Cristos. Celebrarea acestui semnificativ aniversar, nu e numai amintirea trecutului, ci ºi amintirea în prezent pentru a ne cãli din nou în ceea ce înseamnã pentru noi, ºi mai ales pentru voi, membrii comunitãþii poloneze din Bucovina, un sanctuar aºa de iubit, care a devenit în cursul deceniilor un sanctuar iubit de toþi, unde fiecare vine pentru a o venera pe sfânta Fecioarã Maria.
1. Am spus puþin mai înainte cã în a aduce cu ei icoana Maicii Domnului din Czestochowa, pãrinþii voºtri au manifestat încrederea lor mama lui Cristos, mama noastrã ºi maica Bisericii.
Chiar în aceastã lunã de octombrie, care este ºi luna sfântului Rozariu, suntem invitaþi sã meditãm opera lui Cristos ºi a Mariei, prin rugãciunea Rozariului. În scrisoarea sa apostolicã Rosarium Virginis Mariae, pentru anul 2002-2003, papa Ioan Paul al II-lea scrie: "Însã motivul cel mai important pentru a propune din nou cu tãrie practicarea Rozariului este faptul cã el constituie un mod foarte valid pentru a favoriza printre credincioºi acea îndatorire de a contempla misterul creºtin pe care am propus-o în scrisoarea apostolicã "Novo millennio ineunte" drept adevãratã ºi realã «pedagogia sfinþeniei!»..." (RVM 5)
La începutul acestei scrisori, papa ne aminteºte cã Rozariul este un mijloc foarte simplu ºi tradiþional pentru a împlini bine acest program de sfinþire, pentru cã "în sobrietatea elementelor sale, concentreazã în sine profunzimea întregului mesaj evanghelic, constituind un fel de compendiu al acestuia" (RVM 1).
Pentru a ne ajuta sã contemplãm mai bine pe Cristos în rugãciunea Rozariului, papa Ioan Paul al II-lea a adãugat alte cinci mistere, care sunt numite de el "mistere de luminã": Botezul lui Isus, minunea apei preschimbate în vin la nunta din Cana, învãþãtura lui Isus pe muntele fericirilor, schimbarea la faþã ºi, în fine, ultima Cinã, la care Isus s-a fãcut prezent în Euharistie, centrul ºi culmea cultului.
Deci, "la Isus prin Maria", dupã cum spuneau cei din antichitate, cãci nu existã cale mai sigurã, mai directã decât prin Maria dacã vrem sã-l cunoaºtem pe Fiul ei Isus. Vedem cum aceasta este eficace în motoul episcopal al Sfântului Pãrinte "Totus tuus", cãci, consacrându-se Mariei încã din tinereþea sa, el a urmat sub cãlãuzirea ei maternã un drum de totalã încredere în Cristos, în condiþii dificile dacã ne gândim cã a rãmas singur pe lume la vârsta de numai douãzeci ºi unu de ani, cã a fost ales în fruntea Bisericii, atunci când aceasta se afla în toiul persecuþiilor sub ateismul ideologic comunist în Europa Centralã ºi Orientalã, urmând cu mult curaj acel minister atunci când astãzi lumea este marcatã de materialism sau ateism practic. Sã ne amintim cã el a fost salvat de însãºi Maica Domnului în atentatul din 18 mai 1981.
2. În edificarea acestei biserici din Cacica în cinstea Maicii Domnului din Czestochowa cu o sutã de ani în urmã, constructorii ºi binefãcãtorii au manifestat voinþa lor în dorinþa de a împlini asemenea sfintei Fecioare Maria voinþa lui Dumnezeu în cotidianul "fiat" dupã voinþa sa.
La ce foloseºte o bisericã dacã nu la adunarea ucenicilor lui Cristos pentru a le oferi învãþãtura ºi sfinþenia sa prin intermediul sacramentelor. Despre Bisericã, spune Codul de drept canonic: "Este edificiul sacru destinat cultului divin, în care credincioºii au dreptul de a veni pentru a exercita, mai ales în mod public, cultul divin" (CDC, can. 1214).
Deci, edificiul sacru, acest sanctuar care de o sutã de ani este locul de întâlnire al familiei lui Dumnezeu, unde mii de credincioºi au devenit fiii lui Dumnezeu prin intermediul Botezului, apostoli ai credinþei prin intermediul Mirului; mãrturisitori ai iubirii reciproce dintre Cristos ºi Bisericã prin Cãsãtorie; unde mii de credincioºi primesc iertarea pãcatelor lor prin intermediul Reconcilierii ºi unde se hrãnesc cu însuºi Cristos prin Euharistie. Apoi, în fiecare duminicã, Biserica gãzduieºte comunitatea parohialã pentru a celebra sfânta Liturghie. Devenitã sanctuar, ºi din anul 2000 bazilicã, aceastã bisericã gãzduieºte numeroºi pelerini care vin sã cearã ajutor Domnului prin devoþiunea faþã de Maria. "La Isus prin Maria", o cale directã ºi sigurã!
Cine ar putea spune câte haruri s-au primit în acest sanctuar. Despre aceasta ne dã mãrturie numeroasele "ex voto" care sunt atârnate de perete în interiorul acestei biserici. Dar cine ºtie câte haruri au fost primite ºi sunt cunoscute numai de Dumnezeu ºi de cel care a beneficiat de ele. Asemenea samariteanului, "vãzând cã s-a vindecat, s-a întors preamãrindu-l pe Dumnezeu cu glas puternic" (Lc 17,15), mulþi pelerini s-au întors aici pentru a-i mulþumi lui Dumnezeu cu un "ex voto"; dar cine ºtie câþi sunt cei care au fãcut-o numai în mod spiritual, printr-o rugãciune la Domnul invocând pe Maria cu frumoasa rugãciune a sfântului Bernard: "Sub ocrotirea ta alergãm sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu. Nu dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã".
3. Mai rãmâne un al treilea argument de analizat, dacã vrem sã împãrtãºim pe deplin cu cei zece leproºi din Evanghelia de astãzi cele fãcute de ei pentru a fi vindecaþi: disponibilitatea de a urma sfatul Maicii lui Cristos "faceþi tot ce vã va spune" (In 2,5). Aceste cuvinte ale sfintei Fecioare Maria spuse slujitorilor la nunta din Cana au valoare pentru cei care vin la Cristos pentru a fi vindecaþi, pentru a-l urma, pentru a rãmâne în prezenþa sa, pentru a fi sfinþiþi de prezenþa sa, aºa cum a fost pentru cei zece leproºi.
Aºa au fãcut ºi constructorii acestei biserici, cu o sutã de ani în urmã! Cãci ºi-au dorit prezenþa lui Cristos în mijlocul lor, prezenþa pâinii vieþii, la care sã recurgã în fiecare zi; prezenþa cuvântului vieþii prin intermediul ministerului preoþesc, în predici ºi în catehism; prezenþa cea mai rãspânditã a trupului mistic al lui Cristos, din care ei înºiºi - ºi noi astãzi - suntem parte, adicã Biserica adunatã la întrunirea liturgicã. Aºa spune constituþia dogmaticã "Lumen gentium" a Conciliului Vatican II despre Bisericã, atunci când expune prin diferite imagini ale Bisericii-comunitate aceea referitoare la edificii: "Mai adesea Biserica este numitã zidirea lui Dumnezeu (1Cor 3,9). [...] Acest edificiu primeºte diferite denumiri: casa lui Dumnezeu în care locuieºte familia sa, locuinþa lui Dumnezeu în Duh, cortul lui Dumnezeu printre oameni ºi mai ales templul sfânt pe care sfinþii pãrinþi îl vãd ºi îl laudã reprezentat în sanctuarele de piatrã, ºi care, în liturgie, este asemãnat pe bunã dreptate cu cetatea sfântã, noul Ierusalim..." (LG 6d).
În acest context, este necesar sã ascultãm ceea ce papa scrie în pagini bogate de meditaþie, în ultima enciclicã "Ecclesia de Eucharistia", pentru a ne pune "la ºcoala Mariei, femeie euharisticã" (cf. nr. 53-58). Mã opresc doar la legãtura dintre maternitatea Mariei ºi prezenþa sacramentalã a lui Cristos în Euharistie. Papa scrie: "Atunci când în momentul Bunei-Vestiri, poartã în sânul sãu Cuvântul fãcut trup, ea devine într-un anumit fel, un tabernacol - primul tabernacol al istoriei - în care Fiul lui Dumnezeu, pentru moment invizibil în ochii oamenilor, se prezintã la adoraþia Elisabetei, iradiind parcã lumina sa prin ochii ºi glasul Mariei" (EdE 55).
Aºadar, mai ales aici, în aceastã bisericã dedicatã sfintei Fecioare Maria, avem în mama lui Cristos ºi mama noastrã, un impuls sigur pentru a ne apropia de Cristos, pentru a deveni mereu discipolii sãi, pentru a fi mereu cu adevãrat creºtini.
Concluzie
Am venit astãzi în numãr mare la acest sanctuar marian pentru a mulþumi lui Dumnezeu de toate câte a fãcut "în" ºi "prin intermediul" acestei biserici din piatrã în cei o sutã de ani. Suntem aici pentru a cere ca sub ocrotirea sfintei Fecioare Maria sã putem continua cu siguranþã, perseverenþã ºi generozitate drumul nostru de-a lungul anilor pe care-i avem în faþã. Sâmbãta viitoare va începe anul Euharistic, pregãtit în 2002-2003 de cel al Rozariului. Deci vã propun sã vã amintiþi în fiecare zi ceea ce aceºti doi ani de sãrbãtoare, de dupã anul 2000 când am sãrbãtorit marele jubileu, cã vor sã ne determine sã fim protagoniºti adevãraþi ai programului noii evanghelizãri. Deci va trebui sã dãm o mai mare importanþã atunci când ne rugãm Rozariul, la misterele de luminã, care au fost instituite de papa Ioan Paul al II-lea, pentru anul Rozariului, mai ales al cincilea mister, cãci de la Euharistia prezentã în aceastã Bisericã, cum de altfel e în toate bisericile noastre, iradiazã prezenþa sacramentalã a lui Cristos, Domnul nostru ºi Dumnezeul nostru. Papa scrie despre aceasta: "Trecând de la copilãrie ºi de la viaþa în Nazaret la viaþa publicã a lui Isus, contemplarea ne poartã asupra acelor mistere pe care le putem numi, într-un mod deosebit, misterele de luminã. În realitate, întreg misterul lui Cristos este luminã. El este lumina lumii" (In 8,12). ªi dupã ce a menþionat primele patru, papa continuã: "Mister de luminã este, în fine, instituirea Euharistiei, în care Cristos se dã ca hranã cu trupul ºi cu sângele sãu sub chipul pâinii ºi al vinului..." (RVM 21).
Sfânta Fecioarã Maria sã dãruiascã întregii comunitãþi parohiale din Cacica ºi tuturor pelerinilor care vin la sanctuar harul de a ajunge mereu mai aproape de Isus. Ea îl þine în braþele sale pentru a ni-l da ca Mântuitor, repetându-ne, ori de câte ori îi contemplãm icoana sa: "Faceþi tot ce vã va spune" (In 2,5)!
Cacica, 10 octombrie 2004
Jean-Claude Périsset, nunþiu apostolic
Mai multe imagini puteþi vedea în [ albumul foto ]
