Pelerinajul credincioºilor din Parohia Tomeºti: Pelerinaj la Cacica
Un grup de 36 de credincioºi din Parohia Tomeºti, însoþiþi de pr. paroh Pavel Chelaru, au fost în pelerinaj la sanctuarul Maicii Domnului de la Cacica. Pelerinajul a avut loc în zilele de sâmbãtã ºi duminicã, respectiv 10 ºi 11 septembrie 2005.
Pelerinajul a început sâmbãtã, 10 septembrie, la ora 8.00, în biserica filialã din Dancu, unde toþi pelerinii adunaþi au recitat împreunã rugãciunea de dimineaþã ºi consfinþirea la inima neprihãnitã a Mariei, dupã care, în sunetul cântecului Fecioara la munte, cu crucea procesionalã flancatã de douã lumânãri, s-a plecat în procesiune spre autocar.
Traseul pânã la Cacica a fost strãbãtut în atmosferã de reculegere, recitându-se cele 20 de mistere ale Rozariului ºi cântându-se cântece mariane.
Au fost staþiuni ºi vizite la toate bisericile catolice de pe traseu, respectiv: Podu Iloaiei, Târgu Frumos, Paºcani, Fãlticeni ºi Gura Humorului. La ora 15.00 am coborât din autocar ºi am reluat procesiunea pe jos intrând în sanctuar tot în sunetul cântecului Fecioara la munte. La poarta sanctuarului am fost întâmpinaþi de pãrintele Romuald Bulai, directorul sanctuarului, care ne-a salutat ºi ne-a urat pelerinaj reuºit.
La picioarele Maicii Domnului am recitat din nou consfinþirea la inima neprihãnitã a Mariei, dupã care am celebrat sfânta Liturghie. La începutul Liturghiei am depus fiecare dintre pelerini bileþelul cu intenþia pelerinajului. Cât de edificator a fost sã auzim cu toþii citindu-se în public intenþia fiecãruia dintre noi. Cele mai multe dintre ele spuneau acelaºi lucru, dar cu alte cuvinte. Cu toþii împreunã am hotãrât ca intenþia generalã comunã sã fie de mulþumire cã Dumnezeu ne-a salvat de prãpãdul ploilor distrugãtoare care s-au abãtut în multe regiuni din þara noastrã.
La predicã am înþeles care este raportul nostru cu sfânta Maria, cât de puternicã este Mama noastrã cereascã la Dumnezeu ºi cum ar trebui sã folosim cât mai bine timpul pelerinajului pentru a ne întoarce acasã plini cu cât mai multe haruri pentru noi ºi pentru toþi cei dragi ai noºtri. În timpul sfintei Liturghii pãrinþii franciscani ne-au oferit posibilitatea sã ne împãcãm cu Dumnezeu prin taina sfintei Spovezi.
Dupã Liturghie am fost cazaþi la casa polonã ºi la o altã casã în apropierea casei parohiale. La ora 18.00 a avut loc Calea sfintei cruci pe strãzile din Cacica. La ora 20.00 am luat cina la casa parohialã. Am încheiat prima zi de pelerinaj cu adoraþia euharisticã de la ora 21.00 ºi cu rugãciunea de searã.
În cea de-a doua zi ne-am rugat rugãciunea de dimineaþã în bisericã la ora 8.00. La ora 8.30 am luat micul dejun, dupã care am vizitat salina marcatã de urmele clare ale credinþei polonezilor care cu aproximativ 200 de ani în urmã au venit pe aceste locuri ºi au început extracþia sãrii, construind în subteran o adevãratã bisericuþã închinatã sfintei Varvara, patroana spiritualã a minerilor. Pânã la sfânta Liturghie de la ora 11.00 am avut timp suficient sã vizitãm ºi biserica ortodoxã din localitate ºi am rãmas frumos impresionaþi de modul în care bucovineni ortodocºi participã la sfânta Liturghie, de obiceiul nemaiîntâlnit de noi ca în bisericile ortodoxe o femeie sã citeascã lecturile ºi sã cânte psalmul.
Sfânta Liturghie parohialã de la ora 11.00 a fost cât se poate de solemnã. Biserica era plinã, iar corul local a fost la înãlþime. La predicã am realizat cã porunca Domnului de a ierta pe aproapele nostru nu trebuie sã stea sub semnul calculelor matematice ºi cã, în calitate de creºtini, avem datoria sã iertãm pentru cã Dumnezeu ne-o cere, pentru cã Isus ne-a dat exemplu, iar în calitate de oameni, pentru cã ºi noi suntem greºitori ºi ca atare, aºa cum noi avem nevoie de iertarea altora ºi alþii au nevoie de iertarea noastrã.
Am cerut preoþilor de acolo sã fim pomeniþi la sfintele Liturghii care se celebreazã la sanctuar ºi am exprimat intenþiile pentru aceasta. La ora 12.30 am servit prânzul, apreciind serviciul mai mult decât ireproºabil al surorilor de la bucãtãrie.
Nu se putea sã plecãm din Cacica fãrã sã nu vizitãm ºi a treia bisericã. E vorba de cea greco-catolicã a ucrainenilor. Între altele, pãrintele greco-catolic ne-a ajutat sã aflãm cã în Cacica sunt oameni de trei etnii care corespund la trei confesiuni diferite: polonezii sunt romano-catolici, românii sunt ortodocºi, iar ucraineni sunt greco-catolici. Am aflat apoi multe lucruri din istoria greco-catolicilor ucraineni ºi despre ritul lor.
Pelerinajul nostru s-a încheiat în sanctuarul din Cacica, unde am tras împreunã concluziile care se impuneau, luându-ne în acelaºi timp hotãrârile necesare la plecare. Pe spatele unei iconiþe dinainte pregãtite fiecare dintre noi am compus o rugãciune personalã adresatã Maicii Domnului. Redau în continuare câteva din rugãciunile exprimate: "Maicã de la Cacica, te rog mult de tot un lucru: sã nu uiþi niciodatã de mine, chiar dacã se va întâmpla ca eu sã uit vreodatã de tine!" "Îþi mulþumesc, sfântã Marie de la Cacica, pentru ºansa pe care mi-ai acordat-o de a participa la acest pelerinaj. Promit sã revin cât mai curând".
În prezenþa pãrintelui director al sanctuarului ne-am luat rãmas bun de la Maica Domnului, recitând din nou consfinþirea la inima neprihãnitã a Mariei ºi pãrãsind sanctuarul cu cântecul Fecioara la munte.
Pe drum ne-am permis sã vedem cu ochii noºtri ceea ce ni s-a spus deseori în timpul catehezelor sinodale: ruinele catedralei Episcopiei de Baia. Am trãit cât se poate de frumos amintirea trecutului legat de prezent. Mulþi dintre noi ne-am spus cuvinte ca acestea: Toatã viaþa creºtinului este învãluitã în mister! Ce este omul, ce devine o catedralã somptuoasã?!
Ajunºi acasã am considerat cã pelerinajul la Cacica se încheie cu adevãrat acolo unde l-am început. Cu crucea procesionalã în frunte am intrat din nou în biserica din Dancu închinatã Reginei Sfântului Rozariu ºi i-am adus mulþumire pentru aceste douã zile de har. Ne-am dori ca acest prim pelerinaj, organizat la nivel parohial, sã nu fie unicul, ci primul dintr-un ºir neîntrerupt de pelerinaje, care sã se constituie într-o tradiþie creºtinã sãnãtoasã ºi binefãcãtoare pe care sã o urmeze ºi alte comunitãþi din diecezã.
Pr. Pavel Chelaru
