Deschiderea noului an pastoral cu Sfânta Fecioarã Maria

Advent 2010

Preasfinþite Aurel,
Sfinþiile voastre,
dragi credincioºi,

Cu aceastã primã duminicã din Advent începem:
- un nou an bisericesc, dedicat întâlnirii lui Cristos, Mântuitorul care se naºte într-o familie,
- un drum nou, un drum spre Crãciun, Naºterea Domnului,
- un nou program pastoral dedicat familiei ºi cãsãtoriei creºtine, darul lui Dumnezeu pentru omenire.

Dar nu singuri, ci având alãturi de noi pe cea mai sfântã mamã din familia din Nazaret, pe preasfânta Fecioarã Maria, Maica Domnului, cinstitã de noi într-un chip deosebit ca Maica Domnului din Cacica, expertã în împlinirea voinþei lui Dumnezeu, în familie.

Ne bucurãm ºi ne simþim onoraþi ºi binecuvântaþi de credinþa noastrã în Isus care vine la noi prin Fecioara Maria, cea care ne viziteazã astãzi în Iaºi, în centrul diecezei noastre, în catedrala noastrã, ca o mamã iubitoare, care doreºte sã ni-l ofere pe Isus Fiul sãu ºi sã ne însoþeascã împreunã cu soþul ei, Iosif cel drept ºi sfânt, pentru a-l întâlni mai uºor pe El, care a venit ºi vine la noi prin aceastã familie sfântã.

Începem Adventul (adventus) care înseamnã venire ºi care presupune aºteptare, aºteptarea întâlnirii cu Emanuel, Dumnezeu cu noi, la Crãciun.

Ce înseamnã acest lucru pentru noi?

Înseamnã sã retrãim istoria aºteptãrii, a venirii lui Mesia, anunþat de marele vizionar, Isaia, ºi de ceilalþi profeþi, dupã cum vom urmãri ºi asculta în lecturile sfinte ce vor fi proclamate la toate celebrãrile din Advent. Înseamnã o cãlãtorie de credinþã în aºteptarea împlinirii fãgãduinþelor Domnului.

O istorioarã ne relateazã un fapt ce s-a petrecut în Palestina. Un autobuz plin cu lume, obositã ºi tãcutã, parcã fãrã nici un curaj ºi nici o bucurie, se îndrepta spre Oraºul Sfânt. La Rama, în oraºul vecin cu Ierusalimul, în autobuz s-a urcat o tânãrã mamã, cu un copil în braþe. Autobuzul a pornit mai departe. Mama vorbea, copilul râdea, privea la toþi, era extrem de curios ºi se bucura vãzând atâta lume în autobuz. O adevãratã miºcare s-a produs în tot autobuzul. Toþi priveau plini de curiozitate, toþi au început sã vorbeascã, un dialog aprins a început între toþi. Atmosfera a prins viaþã, copilul privea la toþi ºi toþi priveau la el, doreau sã-l aibã pe braþe, sã-l admire ºi sã-i ofere gesturi de iubire ºi mici cadouri. Cãlãtoria a devenit o plãcere, o nouã viaþã ºi un nou suflu s-a instaurat în tot autobuzul. Acum totul trecea mai repede ºi mai plãcut.

Aceastã istorioarã ne duce cu gândul la marele adevãr al venirii în lume, a Fiului lui Dumnezeu, nãscut dintr-o fecioarã pe care ea l-a introdus în lume spre pacea ºi bucuria tuturor.

În vechiul autobuz al lumii a urcat aºadar o mamã cu un copil fermecãtor, o mamã, cu un copil în braþe, care a introdus între cãlãtori o nouã speranþã de viaþã ºi o nouã atmosferã.

Nu putem considera ºi aplica aceastã scenã la noi, cei din România, cei din Iaºi, cei care cãlãtorim în spirit, în autobuzul vieþii noastre, spre Crãciun, spre Betleem ºi Nazaret, apãsaþi de atâtea probleme, obosiþi din cauza nenumãratelor greutãþi ºi deziluzii?

Constatãm ºi trãim cã ºi acum se repetã aceastã istorie.

În aceastã primã duminicã de Advent, icoana Maicii Domnului din Cacica, atât de dragã nouã, a venit la noi, care poartã în braþe pe Pruncul divin ºi spre care ne cheamã sã privim, a intrat în catedrala noastrã, se aflã cu noi.

În ea recunoaºtem pe cea care a acceptat misiunea de mamã, primind în sânul, pe braþele ºi în casa ei pe Fiul lui Dumnezeu.

În ea descoperim ºi recunoaºtem planul lui Dumnezeu, care a ales-o sã fie simbolul sublim al femeii, al soþiei ºi al mamei adevãrate, plinã de toate calitãþile aºezate în ea de Stãpânul vieþii ºi autorul iubirii, model pentru toate femeile ºi mamele alese sã colaboreze cu el pentru viaþa lumii.

Însoþind-o pe drumul ei de copilã, tânãrã logodnicã ºi mamã, descoperim, de fapt, prima fãpturã a Noului Legãmânt, disponibilã sã fie aurora evangheliei ºi ucenica perfectã a Duhului Sfânt ºi mamã iubitã de însãºi Fiul sãu.

Biserica a admirat în ea icoana oricãrei mame de pe pãmânt, care fiind aleasã sã fie o mamã specialã, a zãmislit ºi a dat naºtere unui fiu, pe Isus, iar prin ascultarea ei a devenit mamã, suferind ºi înaintând pe drumul credinþei, sau aºa cum spune Conciliul Vatican II, a înaintat astfel în fidelitatea credinþei (cf. LG 58).

În aceastã zi specialã a noului bisericesc ºi în acest început al drumului nostru de credinþã spre întâlnirea cu Isus Pruncul, Emanuel, o primim cu mare bucurie ºi o declarãm, încã o datã, maestra noastrã în slujirea iubirii ºi a credinþei, cea care ne însoþeºte, pe fiecare dintre noi, în misiunea ºi menirea noastrã de evanghelizatori, dar mai ales vrem sã o declarãm pe ea, prezentã aici prin icoana ei de la Cacica, ca adevãratã însoþitoare ºi maestrã pentru toate mamele creºtine ºi o susþinãtoare binecuvântatã a fiecãrei familii creºtine cu exemplul ei, cu dragostea ºi ocrotirea ei.

Îndrãznim sã o numim mama noastrã, sã-i încredinþãm ei Biserica noastrã localã, pe pãstorii ei în misiunea lor, dar mai ales îi prezentãm ei toate mamele ºi toate familiile oraºului nostru, ale întregii dieceze, precum ºi ale þãrii noastre. Dorim sã se simtã cât mai fericitã ºi cât mai darnicã ºi generoasã faþã de toþi, bine ºtiind cã se aflã în þara noastrã, þarã care a fost definitã de marele papã, slujitorul lui Dumnezeu, Ioan Paul al II-lea, grãdina ei, grãdina Maicii Domnului.

Toate zilele sãptãmânii viitoare va rãmâne aici, aºteptând lângã icoana ei, la picioarele ei, rând pe rând, pe toþi creºtinii din cetatea Iaºiului, pe toþi din toate parohiile ºi instituþiile oraºului nostru ca sã reverse cu generozitate, peste fiecare persoanã în parte, farmecul iubirii sale, ocrotirea ei de mamã, ca apoi la Crãciun ºi mai târziu, la sfârºit, sã ni-l arate ºi sã ni-l dea pe Isus, Mântuitorul nostru.

O, Marie, tu eºti mama noastrã, tu eºti bucuria noastrã; revarsã peste noi darurile tale! Noi, fiii tãi, vrem sã te însoþim pe drumul iubirii tale, sã ne bucurãm de prezenþa ta acum, aici în catedrala noastrã, sã ne împodobim cu virtuþile tale ca sã putem deveni, prin viaþa noastrã, coroana ta ºi aici ºi în ceruri.

* * *

Rugãciune pentru familie

Vã invit sã exprimaþi împreunã cu mine rugãciunea plinã de încredere a sfântului Pãrinte, slujitorul lui Dumnezeu, de fericitã amintire, papa Ioan Paul al II-lea.

Dumnezeule, de la care provine orice paternitate în cer ºi pe pãmânt, Tatã care eºti iubire ºi viaþã, fã ca harul tãu sã conducã gândurile ºi faptele soþilor pentru binele familiilor proprii ºi al tuturor familiilor din lume.

Fã ca tinerele generaþii sã afle în familie un sprijin puternic pentru viaþa lor ºi pentru maturizarea lor în iubire ºi adevãr.

Fã ca iubirea, întãritã de harul sacramentului Cãsãtoriei, sã se arate mai puternicã decât orice slãbiciune ºi decât orice crizã, prin care de multe ori trec familiile noastre.

În sfârºit, te implorãm, prin mijlocirea Sfintei Familii de la Nazaret, ca Biserica, în mijlocul tuturor popoarelor pãmântului, sã-ºi poatã îndeplini misiunea ei în familie ºi prin familie. Cãci Tu eºti viaþa, adevãrul ºi iubirea, în unire cu Fiul tãu ºi cu Duhul Sfânt. (Ioan Paul II-lea)

Þie sã-þi fie slavã în veci de veci. Amin

Petru Gherghel
episcop de Iaºi