Pelerinajul credincioºilor din Parohia "Fericitul Ieremia" Roman
Iar e toamnã... Deºi sunt puþine frunze îngãlbenite, iar prognoza vremii e foarte bunã, zilele calendarului anunþã anotimpul de toamnã ºi ziua de 8 septembrie 2011, ziua naºterii sfintei Fecioare Maria. ªi cum e deja tradiþie sã se facã "pelerinajul mic" la Basilica Minor din Cacica, pãrintele paroh Alois a anunþat cu douã sãptãmâni înainte ca toþi aceia care doresc sã participe la acest pelerinaj sã se înscrie din timp. ªi iatã cã "s-a fãcut" de un autocar...
În dimineaþa zilei de 8 septembrie 2011, ora "8 fix", deºi pe cer erau câþiva nori, inima noastrã dornicã sã se întâlneascã cu "Madona Neagrã" de la Cacica ne-a adunat, cu mic, cu mare.
Surpriza a fost cã ne-a însoþit de data aceasta pãrintele vicar Adrian ºi nu pãrintele paroh, cum eram obiºnuiþi, ºi astfel am avut ocazia sã îl cunoaºtem mai bine ºi dânsul sã cunoascã o parte dintre enoriaºii parohiei noastre. Încã de la început a þinut sã accentueze cã mergem în pelerinaj ºi nu în excursie ºi aºa a fost...
Ne-a însoþit ºi dascãlul nostru, ªtefan Enãºel, care ne-a acompaniat vocal cu acele minunate cântece închinate Maicii Domnului în timpul recitãrii sfântului Rozariu atât pe drumul spre Cacica, cât ºi la întoarcere. Ba, mai mult, a fost solicitat sã învioreze atmosfera la întoarcere ºi cu câteva cântece de voie bunã ºi... el nu a putut refuza (ne bucurãm cã nu a fãcut-o cãci, doar.. e cânterþ, nu?).
Iatã cã am ajuns la Cacica! Am primit o scurtã binecuvântare din partea pãrintelui paroh ºi rector al sanctuarului, Romuald Bulai, apoi ne-am rugat sfântul Rozariu ºi împreunã cu ceilalþi pelerini veniþi cu douã autocare de la Iaºi, însoþiþi de pãrintele lor vicar, Vasile Petriºor.
A urmat apoi sfânta Liturghie concelebratã, în timpul cãreia noi toþi pelerinii prezenþi am primit multã binecuvântare ºi multe, multe, haruri de la Bunul Dumnezeu mijlocite de sfânta Fecioarã Maria, Madona Neagrã de la Cacica.
Dupã o scurtã pauzã de masã ne-am adunat în Bisericã ºi am aflat, pentru cã timpul permitea (deºi era un pic înnourat), cã vom participa la Calea sfintei Cruci afarã, pe drumul din jurul Bazilicii. Cum nu am mai participat niciodatã la Calea Crucii fãcutã afarã, mi s-a pãrut ceva cu totul deosebit. M-a impresionat foarte mult cã staþiunile (adicã crucile) erau doar în curþile caselor locuite ºi majoritatea aveau vaze cu flori naturale, semn cã cineva le îngrijeºte... ºi le-am fotografiat pe fiecare în parte.
Dupã Calea Crucii, pãrintele Adrian a pregãtit ºi condus adoraþia prin care am încercat cu toþii sã intrãm în dialog cu Isus din Preasfântul Sacrament, conºtienþi cã fãrã el nu putem realiza nimic în viaþã, oricât ne-am strãdui.
Timpul trecea cu repeziciune ºi, iatã, cã a trebuit sã ne despãrþim de acest loc minunat unde am putut-o întâlni pe Mãmica noastrã cereascã ºi pe Dumnezeu. Am plecat acasã, iar pe chipul tuturor se putea citi bucuria întâlnirii cu Sfânta Fecioarã. Câtã credinþã! A fost foarte frumos... ºi sper din inimã ca la anul viitor sã meargã cât mai multã lume pentru cã sigur se vor întoarce acasã mai împliniþi, cu multe haruri ºi cu o nouã forþã de a merge mai departe pe drumurile întortocheate ale vieþii.
Mai multe imagini puteþi vedea în [ albumul foto ]
Raluca Stoica
