Predica PS Paolo de Nicolò la sfânta Liturghide de hram
Omilia la solemnitatea Adormirea Maicii Domnului, rostitã de PS Paolo de Nicolò, episcop titular de Mariana în Corsica, regent al Casei Pontificale, la sfânta Liturghie de hram a sanctuarului "Maica Domnului" de la Cacica, 15 august 2012.
* * *
Preasfinþiile voastre,
cucernici confraþi întru Preoþie,
dragi persoane consacrate
ºi voi toþi fraþi ºi surori în Cristos,
Astãzi, în renumitul ºi îndrãgitul sanctuar al Maicii Domnului din Cacica, în scumpa noastrã Diecezã de Iaºi, celebrãm minunile extraordinare pe care Dumnezeu le înfãptuieºte în creatura care, mai mult decât oricare alta, a avut încredere în El ºi Lui i s-a încredinþat în mod deplin ºi liber: Preasfânta Fecioarã Maria, Maica lui Dumnezeu, pe care o venerãm cu credinþã sub titlul special de Înãlþatã la cer, conform celei de-a doua dogme mariane, dupã aceea a Neprihãnitei Zãmisliri.
Dragi fraþi ºi surori, pentru a înþelege mai bine celebrarea de astãzi, þinând seamã de faptul cã Înãlþarea Mariei la cer cu trupul ºi cu sufletul este consecinþa directã a Neprihãnitei Sale Zãmisliri, îmi veþi îngãdui sã vã spun, pe scurt, câteva cuvinte cu privire la prima Dogmã Marianã: adicã tocmai Neprihãnita Zãmislire.
Pe scurt, putem spune cã Neprihãnita Zãmislire este un miracol sãvârºit de Dumnezeu în vederea celui mai mare miracol, cel al Întrupãrii, iar zãmislirea Ei imaculatã trebuie sã fie pusã neapãrat în raport cu Întruparea Mântuitorului. În starea sa de Neprihãnitã, adicã zãmislitã fãrã de pãcatul strãmoºesc, Ea reprezintã o excepþie faþã de toate creaturile, care în schimb se nasc sub semnul "mândriei" protopãrinþilor Adam ºi Eva, care s-au revoltat contra lui Dumnezeu. În raport cu Întruparea, adicã cu faptul de a fi hãrãzitã, ca ºi Maicã a lui Dumnezeu: "Vei zãmisli ºi vei naºte un fiu, îl vei aduce la luminã ºi-i vei pune numele Isus", Maria reprezintã faptul extraordinar pe care Dumnezeu îl împlineºte pentru omenire, prin consimþãmântul liber ºi voluntar pe care omul îl dã la propunerea Sa.
Vedem aºadar cã scopul a toate acestea este cel de a da naºtere unui om care sã cuteze a rãscumpãra omenirea decãzutã. Dar care om se poate considera drept înaintea lui Dumnezeu? Care om, chiar ºi de-ar fi fãrã pãcat, poate sã concureze cu Dumnezeu? Doar un Dumnezeu poate sã fie egal cu Dumnezeu. Dar Dumnezeu este Unul singur. ªi prin urmare este necesar ca El sã devinã om. Pentru mântuire este necesar Omul-Dumnezeu iar aceastã condiþie cere la rândul sãu, o naturã neprihãnitã ºi o zãmislire care sã nu se realizeze prin actul comun ºi obiºnuit al generãrii ci prin intermediul unirii lui Dumnezeu însuºi cu aceastã naturã umanã regeneratã. Iar Maria Neprihãnitã este tocmai cea care îl zãmisleºte pe Omul-Dumnezeu prin intermediul Duhului Sfânt.
Iatã aºadar, preaiubiþi fraþi ºi surori, nucleul dogmei Neprihãnitei Zãmisliri a Mariei: Cea pe care o venerãm sub titlul special de Arcã a Noului Legãmânt, destinatã sã-l poarte în Sine pe Mântuitorul lumii, nu putea sã fie pãtatã de pãcatul strãmoºesc, ci este scutitã de acesta încã din veºnicie.
ªi iatã-ne astfel la conþinutul sãrbãtorii de astãzi: dogma Înãlþãrii la cer a Fericitei Fecioare Maria, proclamatã de Papa Pius al XII-lea la 1 noiembrie 1950. De fapt, este un adevãr ce trebuie crezut cu asentimentul voinþei ºi al minþii, faptul cã Preasfânta Fecioarã, tocmai pentru zãmislirea sa Neprihãnitã, la sfârºitul vieþii Sale pãmânteºti, nu a fost atinsã de putreziciunea trupeascã ci, printr-un privilegiu special, "a fost ridicatã la slava cereascã, cu sufletul ºi cu trupul" (cf. Pius al XII-lea, Munificentissimus Deus, 1 noiembrie 1950).
Zice în aceastã privinþã sfântul Ioan Damaschinul: "Cum ar fi putut sã fie supusã morþii aceea care a fãcut sã izvorascã pentru toþi adevãrata viaþã?"
Putem spune fãrã teama de a greºi cã Maria, urmând calea Fiului Sãu Isus Cristos, Înviat din morþi, s-a nãscut definitiv la o viaþã nemuritoare.
Înãlþarea Preasfintei Fecioare la cer prefigureazã aºadar ºi mântuirea noastrã, anticipã glorificarea propriului nostru trup, adicã a trupului nostru muritor; tocmai acest trup muritor îl va vedea pe Dumnezeu ºi-l va contempla cu proprii ochi, pentru cã ºi noi, prin meritele lui Cristos, datoritã mântuirii pe care ne-a obþinut-o prin pãtimirea ºi Învierea Sa, vom renaºte în mod definitiv la o viaþã nemuritoare.
Cum sã rezumãm sensul Înãlþãrii la cer a Mariei? În puþine cuvinte putem spune cã Maria participã la deplina preamãrire a Fiului, deoarece a fost asociatã la lucrarea de mijlocire universalã faþã de Tatãl pentru întreaga omenire. În felul acesta ºi ea este vie ºi prezentã alãturi de noi, cu acea slavã la care toþi suntem chemaþi ºi pentru care privim la Dânsa ca ºi la realizarea speranþei noastre.
Cuvântul lui Dumnezeu care ne-a fost proclamat ºi pe care l-am auzit adineauri ne ajutã ºi ne cãlãuzeºte pentru a o recunoaºte pe Preasfânta Fecioarã drept model desãvârºit al vieþii creºtine. Ca un ucenic fidel, Maria îl urmeazã pe Maestrul Sãu pânã la sfârºit, acþionând în aceastã viaþã dupã chipul ºi asemãnarea sa, fiind rãsplãtitã cu ceea ce El a promis slujitorilor sãi fideli.
În Cântarea Magnificat, cuprinsã în fragmentul evanghelic de astãzi, "Maria vorbeºte despre ea dar "eu"-ul ei este omenirea nouã, suntem noi toþi, astfel încât este figurã realã ºi idealã, particularã ºi universalã, existenþã individualã ºi însãºi umanitatea în totalitatea ei".
Grija ºi generozitatea Mariei faþã de veriºoara ei Elisabeta, spiritul sãu de slujire faþã de necesitãþile zilnice ale rudei sale, trebuie sã îndemne pe fiecare dintre noi sã fie "slujitor" faþã de aproapele, motivat ºi convins cã, sub chipul sãu ºi în persoana sa, întâlnim chipul ºi prezenþa Domnului.
În Fecioara Maria aºadar este tocmai umilinþa sa cea care este preamãritã, care este rãsplãtitã ºi care devine pentru noi exemplu admirabil ºi mai ales practic, exemplu de imitat în viaþa noastrã zilnicã, pentru ca aceasta, zi de zi, sã dobândeascã tot mai mult stilul lui Cristos, pentru cã tocmai pentru umilinþa sa, de acum înainte, "toate neamurile" o vor numi fericitã.
Vedeþi, iubiþi fraþi ºi surori, Maria nu este proclamatã fericitã pentru frumuseþea Sa, pentru inteligenþa Sa, pentru statura ei fizicã ci pentru umilinþa sa. Aceastã umilinþã a Mariei nu trebuie înþeleasã doar ca o ascundere pasivã ci mai degrabã ca o voinþã activã de a-l pune pe primul loc pe Dumnezeu, adicã pe Acela pentru care "toate sunt posibile", aºa cum îi anunþase dinainte Arhanghelul Gabriel, cu ocazia vestirii Maternitãþii sale divine.
În momentele dificile, dragi fraþi ºi surori, în toate acele situaþii inevitabile ºi adesea într-adevãr dureroase pe care le întâlnim în viaþa noastrã, ar trebui sã ne amintim cã tocmai suferinþele sunt, ca sã zicem aºa, sarea vieþii. Credinþa ne învaþã cã "toate sunt posibile pentru Dumnezeu", care, iubindu-ne, ne izbãveºte de rãu, ºi ne ocroteºte cu grijã paternã, oferindu-ne mereu tot ceea ce este mai bun pentru noi. "Pentru Dumnezeu toate sunt cu putinþã" devine ancora de care sã ne prindem în momentele de dificultate, care cu siguranþã nu au lipsit, nu lipsesc ºi nu vor lipsi. De aceea Maria este Aceea "care a crezut cã se vor împlini cele spuse ei de Domnul" (Lc 1,43), ea devine în sensul acesta ancora puternicã ºi sigurã, singurul refugiu în noaptea întunecatã a suferinþei ºi a durerii.
Mariei, Mama noastrã, devenitã astfel sub Crucea Fiului sãu Isus Cristos viaþa noastrã, ne încredinþãm pe noi înºine în întregime, aºa cum suntem. Ea este femeia îmbrãcatã cu soarele, având luna sub picioare ºi pe cap o coroanã de douãsprezece stele (Ap 11,20). Beneficiind de aceastã poziþie nobilã ºi puternicã în faþa Fiului ei, suntem siguri cã Ea nu va îngãdui sã ne lipseascã de ocrotirea ºi mijlocirea ei puternicã, ci ne va obþine toate harurile ºi favorurile cereºti de care avem nevoie în viaþa noastrã.
Iubiþi credincioºi, am dorit sã împãrtãºesc cu voi aceste scurte reflecþii, cerând pentru voi toþi de la Maica Unitãþii, Unitatea Bisericii, tocmai aici în România, grãdina Maicii Domnului, aºa cum a numit-o Fericitul Papã Ioan Paul al Doilea. Din acest minunat Sanctuar al Maicii noastre de la Cacica înãlþãm o rugãciune profundã ºi încrezãtoare cãtre Aceea care toate le poate, ca sã ajungem într-o zi, când Dumnezeu va vrea, sã fim într-adevãr "o singurã turmã ºi un singur Pãstor".
Vã spun acestea purtând cu drag în inima mea pe fiecare dintre voi, fãcându-mã interpretul fidel al Sfântului Pãrinte Papa Benedict al XVI-lea, care salutã cu afecþiune pe pãstorul acestei Dieceze ºi pe toþi pelerinii care cu multã credinþã ºi iubire s-au îndreptat spre acest sanctuar marian în aceste zile. Pentru toþi cei prezenþi aici ca ºi pentru toþi cei dragi ai dumneavoastrã, mai ales pentru copii ºi cei bolnavi, Sanctitatea Sa oferã din inimã o Binecuvântare Apostolicã specialã pe care o vom împãrþi la sfârºitul acestei minunate celebrãri. Maica Domnului sã ne ocroteascã pe toþi ºi sã fie farul nostru cãlãuzitor spre Fiul sãu Isus. Amin.
Lãudat sã fie Isus ºi Maria!
*
Textul a fost pus la dispoziþie prin amabilitatea Surorilor Benedictine Contemplative de la Viiºoara.
