Peregrinatio Mariae - Valea Mare

În perioada 10-13 martie 2013 comunitatea romano-catolică din Valea Mare a fost binecuvântată cu un dublu eveniment: icoana sfintei fecioare de la Cacica a venit în biserica noastră şi în acelaşi timp am fost puternic sensibilizaţi de predicile revigorante pe tema Familia în Anul Credinţei, susţinute de pr. Ştefan Vacaru, paroh de Barticeşti.

Sunt trei ani de când icoana Maicii Domnului de la Cacica vizitează diferite comunităţi din Dieceza de Iaşi. Peste tot pe unde a trecut a lăsat puternice semne ale harului lui Dumnezeu. Credincioşii o aşteaptă cu ardoare. Ce îi determină la asemenea sentimente doar bunul Dumnezeu o ştie. Şi o mai ştie şi Măicuţa noastră cerească la care alergăm mereu plini de încredere.

E ceva vreme de când am tot fost întrebat: La noi când vine icoana de la Cacica? Răspunsul: În curând, când vom fi bine pregătiţi să o primim. Şi acel curând iată că a sosit. Comunitatea din Valea Mare s-a pregătit îndelung, dar plină de nerăbdare.

În binecuvântata seară de duminică, 10 martie, după ce am participat la Calea sfintei Cruci, am ieşit cu mic cu mare în întâmpinarea icoanei mult aşteptată. Nu era oricine în vizită la noi. Acest lucru s-a văzut pe chipurile tuturor celor prezenţi. S-a văzut şi în straiele naţionale, pe care rar de tot le scot din ladă pentru a le etala doar pentru persoane sau evenimente cu totul speciale.

Alături de comunitatea în aşteptare a fost şi Preasfinţitul Aurel Percă, episcopul auxiliar de Iaşi, precum şi pr. Isidor Dâscă, decan de Bacău, pr. Ştefan Vacaru, predicator la misiunile ce urmau, dar şi păstorii comunităţii şi preoţi din împrejurimi.

Şi iată că momentul mult aştepta a sosit. Copii, tineri, adulţi şi păstori văd cum apare maşina ce aducea icoana binecuvântată de la Cacica. O tăcere s-a lăsat peste toţi. S-a uitat de cântecul de primire, s-a uitat să se respire, s-a uitat de multe. Dar nu s-a uitat faptul că Măicuţa e la noi, cu noi.

A urmat apoi o sfântă Liturghie, ce a coincis cu începutul misiunilor populare, ce au urmat în următoarele trei zile. În total au fost şapte Liturghii, şapte ocazii speciale de a asculta cuvintele meşteşugite, pline de învăţătură şi uşor de urmărit ale părintelui predicator. În centrul atenţiei a fost familia, adevărata familie propusă şi mult dorită de Dumnezeu. Am aflat care este voinţa lui Dumnezeu în ceea ce priveşte familia, de asemenea că familia de la Nazaret oricând poate fi un model chiar şi pentru noi, creştinii secolului al XXI-lea; că familia poate fi zdruncinată de oricare dintre noi de fiecare dată când uităm sau omitem să ne îndeplinim datoriile noastre, indiferent că suntem tată, mamă, fiică sau fiu; că societatea în care trăim e bună numai dacă familia, şcoală a credinţei şi prima biserică, este una sănătoasă spiritual şi urmează planului lui Dumnezeu; că diferitelor probleme care apar în familie (aşa numitele crize: băutura, injuriile, vorbele nepotrivite, necurăţia, certurile) bunul Dumnezeu are soluţii valabile în orice timp - totul e să îi ascultăm glasul. În asemenea condiţii ne asemănăm cu bolnavii care fie merg la doctor, fie se tratează singuri, dar "după ureche". Chiar şi dacă mergem la doctor, tot mai avem încă două variante: urmăm indicaţiile sau le refuzăm. Întrebarea firească ar fi: atunci pentru cine e mai bine? Deşi ştim cu toţii acest răspuns, totuşi depinde de fiecare dintre noi ce decidem. Dar ştim ce alegem? Şi Maica Domnului este cea mai puternică mijlocitoare în astfel de momente. Îi cerem ajutorul? Şi dacă da, în ce?

Acestor cuvinte simple, dar provocatoare le-a urmat un profund ecou. Dovadă: multele împăcări cu Dumnezeu (mulţumim pe această cale tuturor confesorilor care au renunţat la timpul lor pentru a-i ajuta pe credincioşi să participe pe deplin la sfintele Liturghii), dar şi rânduiala credincioşilor de a nu o lăsa singură pe Măicuţa, chiar dacă era noapte.

>Şi să nu credeţi că aceasta a fost tot! În toate cele trei zile am fost binecuvântaţi şi cu alte haruri. Luni seara am avut bucuria de a avea la sfânta Liturghie şi pe pr. Alois Bulai, o persoană cu totul specială (îi cunoaştem munca de a avea şi noi, creştinii de limbă română, sfânta Scriptură catolică în limba noastră), ce a însoţit grupul de Mame Milostive şi surorile de la Butea în vizită la noi, precum şi pe pr. Isidor Iacovici, ce lucrează cu sârguinţă la beatificare episcopului martir Anton Durcovici. Marţi am purtat-o în procesiune pe Mijlocitoarea noastră pe uliţele satului. Am implorat mijlocirea şi ocrotirea sa pentru toţi membrii acestei comunităţi. Avem atâta nevoie de ea... Din păcate, miercuri, am fost nevoiţi să ne luăm rămas bun... Icoana Maicii Domnului de la Cacica era aşteptată şi de alţi credincioşi. Am mai fi vrut să rămână la noi. A trecut aşa repede timpul... Am fost încurajaţi de cuvintele pr. Sebastian Cochior: Măicuţa ne aşteaptă la Cacica să îi întoarcem vizita! "Vom merge!" parcă strigau privirile şi emoţiile tuturor.

Sincere mulţumiri au fost adresate de pr. Iosif Dămătăr, parohul acestei comunităţi, tuturor celor care au binevoit să fie alături de noi în aceste momente: PS Aurel Percă, pr. decan Isidor Dâscă, preoţilor care cu multă răbdare au ajutat la spovezi, preoţilor care au însoţit icoana, surorilor franciscane ce au împodobit altarul, corului care s-a pregătit îndelung, binefăcătorilor, oaspeţilor, credincioşilor, tuturor celor care au participat la buna orânduire a acestor zile, şi nu în ultimul rând părintelui predicator.

Îţi mulţumim, Doamne, pentru toate aceste zile binecuvântate! Îţi mulţumim că ai orânduit păstori buni care să ne călăuzească spre tine! - cuvinte rostite prin viul grai, prin privirile, prin emoţiile şi lacrimile celor care au participat la această sărbătoare.

La bună revedere, Măicuţă dragă!

Pr. Gabriel Trişcă

Mai multe imagini puteţi vedea în [ albumul foto ]