Peregrinatio Mariae - Adjud
În perioada 12-15 mai 2013, credincioşii Parohiei romano-catolice "Schimbarea la Faţă" din Adjud au avut bucuria şi ocazia unică de a participa la două evenimente rar întâlnite, şi anume vizita icoanei sfintei Fecioare Maria de la Cacica şi zile de sfinte misiuni, celebrate cu ocazia Anului Credinţei şi al Familiei Creştine.
În duminica a 7-a a Paştelui, în jurul orei 17.40, clopotele biserici noastre anunţau cu bucurie sosirea icoanei în mijlocul nostru. Mulţimea de credincioşi, strânsă în faţa bisericii, atât catolici cât şi ortodocşi, atât din parohia noastră, cât şi din parohii apropiate, au aplaudat cu emoţie la vederea icoanei, apoi, în procesiune am însoţit-o în cântece de bucurie în biserică. Au urmat apoi zile de har, zile binecuvântate, în care creştinii au venit să se roage Preacuratei, să petreacă momente de linişte în rugăciune şi meditaţie alături de ea şi să participe la sfintele Liturghii cu ocazia misiunilor.
Întâmplător sau nu, aceste zile binecuvântate au căzut în preajma sărbătorii Rusaliilor, Duhul Sfânt şi-a făcut simţită prezenta între noi, vorbindu-ne prin părintele predicator Daniel Cimpu, paroh de Răcăciuni, în timpul sfintelor Liturghii, la predică, şi prin părintele paroh Valeriu Mărtişcă, în timpul meditaţiilor din timpul zilei.
Zilele de misiuni au continuat astfel în parohia noastră, punându-se accent pe importanţa familiei creştine şi rolul extrem de important al Fecioarei Maria, ea fiind cea care mijloceşte pentru noi la Fiul ei, cel care a transformat căsătoria într-un sacrament şi familia într-un sanctuar al credinţei. Aceaste teme au fost dezvoltate a doua zi de misiuni, luni, 12 mai: "Familia şi căsătoria creştină în Biserică" şi "Familia - sanctuar al credinţei şi al vieţii". După ziua aceasta ne-au rămas în minte câteva concluzii: căsătoria este o luptă continuă, cu sacrificii şi renunţări din partea ambilor soţi, cei doi trebuind sa fie într-o continuă slujire de credinţă şi iubire, iar familia trebuie sa fie mereu un sanctuar al vieţii, al credinţei, al iubirii.
A doua zi de misiuni, în ziua de 14 mai, temele dezvoltate la predicile părintelui au fost: "Familia - părinţii şi copiii" şi "Familia - respectul faţă de părinţi".
În această zi fiecare membru al familiei a avut ocazia să se întrebe "Cine sunt?", "Ce trebuie să fiu?". Fiecare a aflat şi ce trebuie să fie şi care sunt responsabilităţile fiecărui membru, rostul fiecăruia în familie.
Fiecare tată s-a întrebat dacă este un bun exemplu pentru copiii săi, dacă este capabil să menţină o relaţie deschisă cu Dumnezeu, dacă îşi îndeplineşte rolul în familie, dacă îşi respectă soţia, dacă acordă suficient timp pentru copiii săi şi dacă nu cumva greşelile si păcatele lui duc la destrămarea familiei, la pierderea credinţei. Orice bărbat, căsătorit sau nu, trebuie sa urmeze exemplul sfântului Iosif, să se roage Domnului să îi îndrume paşii spre a lua decizii înţelepte în tot ce ţine de familia lui sau, în ce-i priveşte pe cei necăsătoriţi, pentru întemeierea unei familii, în care credinţa în Dumnezeu să fie prioritară.
Fiecare mamă, fiecare soţie prezentă la Liturghii s-a întrebat dacă este cu adevărat ce trebuie să fie în familie, dacă îşi respectă îndatoririle de soţie şi mamă, dacă este un model de credinţă şi bunătate pentru ceilalţi. Fiecare femeie trebuie sa aibă ca exemplu pe Mama cerească şi să îi ceară ajutorul în fiecare zi.
Aşa cum bine ne-a explicat părintele predicator: "Fericită este familia care trăieşte din credinţa puternică în Dumnezeu şi care cere mereu ajutorul Maicii Domnului, pentru că acea familie va reuşi să depăşescă şi să învingă mai uşor toate greutăţile şi încercările vieţii!"
Exemplele bine aduse în vedere au făcut ca fiecare copil, indiferent de vârstă, indiferent dacă mai are sau nu părinţii în viaţă, să regrete şi să plângă pentru toate greşelile făcute faţă de ei, pentru că putem greşi faţă de părinţi, chiar şi fără să ne dăm seama. Fiecare fiu sau fiică a înţeles ca părinţii merită respectaţi, indiferent de greşelile din viata lor, de vârstă, condiţie socială sau fizică: "Daca parintii tăi sunt două cioate, te închini în faţa lor, le săruţi mâna şi le mulţumeşti pentru tot ce au făcut pentru tine!". Pe faţa multor credincioşi au început să cadă încet lacrimi, poate pline de căinţă şi părere de rău sau poate de nostalgie şi dor.
Un subiect tratat în aceste zile a fost avortul, crima oribilă a umanităţii de azi. Multă lume s-a îngrozit când a înţeles cu adevărat cât de crudă este uciderea pruncilor nevinovaţi ce sunt lipsiţi de orice apărare. Extrem de grav este faptul că mulţi nu conştientizează ce păcat fac atunci când iau decizia de a nu da şansă la viaţă copiilor lor. Drept dovadă au fost lacrimile prezente pe feţele multor credicioşi, lacrimi pline de regrete, de păreri de rău, de căinţă, de nostalgie, când fiecare persoană se recunoştea în cuvintele auzite, în situaţiile relatate. De aceea, toţi trebuie să mulţumim părinţilor noştri că au decis să nu ne omoare, ci să ne ofere şansa la viaţă, şansa de a fi fii ai lui Dumnezeu.
Familia trăieşte, supravieţuieşte doar dacă există în sânul ei credinţa în Dumnezeu, dacă această credinţă este trăită prin sfintele sacramente şi respectată prin porunci.
O surpriză extraordinară a fost numărul neaşteptat de creştini de religie ortodoxă care au participat la celebrări, care au venit cu rugăciunile şi intenţiile lor în faţa sfintei Fecioare Maria, au venit să o salute. Acesta este un fapt ce demonstrează că avem toţi o singură credinţă în Dumnezeu, în Isus Cristos şi că avem aceeaşi Mamă cerească, doar că o trăim în mod diferit.
Sub ochii blânzi ai Preacuratei Fecioare Maria, credincioşii s-au strâns şi în ultima zi a misiunilor, miercuri, 15 mai, pentru ultima sfântă Liturghie din cadrul celor două evenimente. Fiecare se bucura de ultimele momente petrecute în prezenta icoanei, momente care au trecut atât de repede, încât nici nu ne dădeam seama.
În jurul orei 12.15, icoana sfintei Fecioare Maria de la Cacica, părăsea parohia noastră, lăsând un gol imens în inima fiecărui creştin prezent, urmâdu-şi astfel drumul său, pentru a aduce bucurie şi altor credincioşi din alte parohii.
Privind locul gol din care Fecioara ne privea, nu putem decât să aducem cuvinte de mulţumire pentru tot ce am trăit în aceste zile.
Mulţumim, o, prea blândă Fecioară Marie, pentru toate darurile aduse, mulţumim pentru că ne-ai ascultat pe fiecare în parte, mulţumim că ai adus mângâierea de care aveam atât de mare nevoie, mulţumim că ne-ai vizitat şi am avut ocazia să te privim în ochi şi să implorăm iertare pentru tot răul pe care l-am făcut, mulţumim că ne-ai binecuvântat familiile, iar noi, credincioşii din Adjud, promitem să încercăm din toate puterile să respectăm şi să punem în practică toate cele învăţate, pentru ca prin tine să ne mărim credinţa. Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Otilia Mare şi Alexandru Cercaz
Mai multe imagini puteţi vedea în [ albumul foto ]
