Pelerinajul studenţilor din Iaşi
Sâmbătă, 18 mai 2013, a avut loc Pelerinajul Studenţilor la sanctuarul Maicii Domnului de la Cacica, la care au participat 70 de tineri. Pelerinajul, aflat la a doua ediţie, a fost organizat de Asociaţia Studenţilor Catolici din Iaşi (ASCI) şi de Oficiul pentru Pastoraţie Universitară al Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi, având motoul "Inima vorbeşte inimii!"
Provenind din diverse parohii ale Diecezei de Iaşi, actualmente studenţi la diverse facultăţi ale universităţilor din Iaşi, tinerii au pornit în pelerinaj cu intenţia de a se ruga şi a-i aduce mulţumire Sfintei Fecioare Maria la sanctuarul din Cacica.
Plecarea spre Cacica a fost la ora 7.30, iar la ora 11.00 pr. Romuald Bulai, rectorul bazilicii din Cacica, a adresat studenţilor pelerini tradiţionalul salut de bun venit.
Programul a continuat prin celebrarea unei sfinte Liturghii de către pr. Lucian Farcaş care i-a avut alături la altar pe pr. Iosif Iacob şi pr. Egidiu Condac, fiind animată de un grup de instrumentişti ai Parohiei Butea şi de întreg grupul de pelerini. În timpul celebrării sfintei Liturghii, pelerinii nu au ezitat să se împace cu Dumnezeu prin sacramentul Spovezii.
În cuvântul de învăţătură, pr. Lucian Farcaş ne-a explicat relaţia dintre ştiinţă şi credinţă, amintindu-ne că pentru a ajunge pe culmile înalte ale ştiinţei trebuie să avem credinţă în Dumnezeu. Ştiinţa va fi desăvârşită prin credinţa în Dumnezeu şi în adevărul său.
După sfânta Liturghie, tinerii au luat prânzul şi au vizitat salina locului. La finalul vizitei în salină, ne am adunat cu toţii în capela "Sfânta Varvara", care este şi patroana minerilor, pentru a înălţa un cântec Sfintei Fecioare Maria şi a-i mulţumi pentru că ne-a dăruit acele locuri.
Programul a continuat cu o oră de adoraţie în bazilica din Cacica pregătită de către membrii ASCI, animată de tinerii din Butea şi de toţi cei prezenţi. La finalul momentului de adoraţie, tinerii au primit din partea organizatorilor un semn de carte şi o icoană a Milostivirii Divine.
Momentul final al vizitei la Cacica a avut loc la grotă, unde am înălţat cu toţii o rugăciune şi un cântec Mamei noastre cereşti, pr. Lucian Farcaş oferindu-ne binecuvântarea prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria.
La întoarcerea spre Iaşi, ne-am oprit pentru a vizita una din cele mai frumoase mănăstiri ale Bucovinei, mănăstirea Voroneţ. După acest moment am pornit spre Iaşi plini de entuziasm şi speranţă, gata de începerea sesiunii şi a altor examene de final de an universitar.
Mulţumim lui Dumezeu pentru această zi. Mulţumim gazdelor: pr Romuald Bulai şi preoţilor vicari din Cacica. Mulţumim preţilor care ne-au însoţit în acest pelerinaj. Mulţumim tinerilor care şi-au arătat disponibilitatea de a participa la acest pelerinaj. Mulţumim Sfintei Fecioare Maria pentru că ne iubeşte şi ne-a adunat în jurul ei.
Să lăsăm în continuare inima Mariei să vorbească inimilor noastre, pentru ca astfel să trăim cât mai bine şi cu un real folos această perioadă a studenţiei, perioadă de asimilare a unor cunoştinţe profunde şi de însuşire a unor valori inestimabile.
Mai multe imagini puteţi vedea în [ albumul foto ]
Iată câteva impresii ale studenţilor participanţi la acest pelerinaj:
"Pelerinajul la sanctuarul de la Cacica a fost ceea ce am avut nevoie înainte de o perioadă nu tocmai uşoară în viaţa oricărui student. Deşi a fost o zi în care aş fi putut învăţa, nu o consider pierdută deoarece nimic nu se compară cu liniştea sufletească oferită de o asemenea experienţă. Sunt bucuroasă că am avut această ocazie şi sper ca toţi cei care au participat la acest pelerinaj să fi căpătat pacea sufletească necesară în această perioadă". (Monica-Alina, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei).
"Având în vedere că am fost pentru prima dată în pelerinaj la Cacica, pot spune că am avut parte de o experienţă foarte frumoasă ce mă va determina să continui să mai merg în pelerinaje. În cadrul acestui pelerinaj mi-am încărcat bateriile pentru perioada de sesiune ce se apropie şi astfel cu ajutorul Sfintei Fecioare Maria vom trece cu bine de această etapă". (Adina, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei)
"Pentru mine această zi de pelerinaj a fost un dar din partea lui Dumnezeu, care mi-a adus în suflet pace şi linişte". (Ana-Maria, Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice)
"Ce pot spune despre ziua aceasta? O zi foarte frumoasă şi bogată din punct de vedere spiritual. Adoraţia a fost foarte bine organizată, îmbinarea perfectă între momentele de rugăciune şi cântecele interpretate într-o armonie minunată prin îmbinarea mai multor tipuri de instrumente muzicale nu puteau să nu trezească în tine un sentiment de adâncă mulţumire pentru tot ce ne oferă Dumnezeu din bunătatea sa nemărginită şi prin iubirea sa nesfârşită. Ce pot spune mai mult decât că totul a fost perfect". (Lucia, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei)
"«Marie tu eşti a lumii mamă, tu eşti mama mea, tu eşti mama noastră!» Sunt cuvintele care au răsunat azi în urechile şi în mintea mea. Şi unde în alt loc o puteam întâlni pe Măicuţa noastră dacă nu în sanctuarul dedicat ei, la Cacica. Ar fi multe de spus despre această zi însă nu vreau decât să mă rezum la a scoate în evidenţă frumuseţea şi importanţa acestui pelerinaj. Acest pelerinaj ne-a adus pe noi tinerii de la diferite facultăţi pentru a ne ruga împreună asemenea unor fraţi care se roagă în familie. Acest pelerinaj ne-a făcut să ne cunoaştem mai bine şi cred că ceva s-a imprimat în inima şi sufletul fiecăruia dintre noi. Cu siguranţă relaţia noastră cu Maria, Mama noastră se va întări. Marie, Măicuţa mea ocroteşte-mă pe mine şi întreaga lume!" (Valentin, Facultatea de Construcţii şi Instalaţii)
"Bucuria de a fi împreună uniţi în rugăciune la sanctuarul din Cacica a reprezentat un imbold pentru fiecare de a trăi credinţa cu mai multă statornicie şi dăruire. Momentele de acest gen sunt de fiecare dată unice şi pline de încărcătură sufletească. Totodată, a fost un prilej de a ne cunoaşte mai bine unii pe alţii şi de a ne îmbogăţi reciproc prin intermediul experienţelor şi gândirilor exprimate. Cel de sus găseşte moduri inedite pentru ca viaţa spirituală a tânărului creştin să fie animată de astfel de întruniri. Prin urmare, nu putem fi decât recunoscători bunului Dumnezeu pentru că se îngrijeşte cu atâta iubire şi răbdare de noi, care nu întotdeauna preţuim darurile primite şi nu aducem laudă cum se cuvine numelui său. Fie ca Fecioara Maria să ne călăuzească în călătoria noastră pe acest pământ pentru ca în final să simţim că am ajuns la împlinire!" (Iuliana)
Alexandru-Eusebiu Cadar
*
Adoraţie
"Casa mea adevărată să fie mereu prezenţa ta". Unele cuvinte trec pe lângă noi fără să le auzim, altele răsună atât de puternic încât ne determină să le căutăm profundul sens. Asta s-a întâmplat la ora de adoraţie din sanctuarul de la Cacica: am rămas mişcată de texte, însă o propoziţie mi-a atras atenţia într-un mod deosebit şi m-a făcut să meditez asupra ei timp îndelungat.
"Prezenţa ta". Unde îi găsesc prezenţa? În biserică? În rugăciune? În cateheză? Bineînţeles, însă aici ştim cu toţii că este. Eu, însă, m-am mai gândit că Dumnezeu nu se limitează la atât. El se lasă descoperit. De aceea am plecat în căutarea lui.
L-am găsit în răsărit. Mi-a promis că îmi va mângâia zilele cu razele-i blânde şi că în fiecare moment va fi cu mine, chiar dacă eu nu îl voi vedea sau nu îi voi acorda importanţă; şi se ţine de promisiune. Îl simt.
Am ieşit din casă şi l-am găsit în aproapele. Da, în femeia pe care o îndepărtau cu toţii pentru că arăta respingător - care e şi ea un suflet. I-am vorbit blând şi mi-a mulţumit cu inima; avea lacrimi în ochi. Iar sufletul meu zâmbea, căci l-am întâlnit. L-am întâlnit în mama, care ne pregăteşte mereu micul-dejun şi are grijă să ne odihnim bine. Mama, care în fiecare dimineaţă ne oferă în grija lui. L-am găsit în tata, care ne protejează şi lucrează din răsputeri pentru noi. L-am găsit în surorile mele pe care le preţuiesc. L-am găsit acasă.
Nu am încetat să îl caut şi, în căutarea mea, mi-am dat seama că îl pot găsi în prietenul meu trist, care avea nevoie de consolare. Da, Isus părăsit era în el! Dar după un ropot de plâns şi câteva ore de împărtăşire a durerii, am avut bucuria de a îl vedea cum învie. Şi era frumos. Şi l-am descoperit şi în prietenul meu vesel, care transmitea numai energie pozitivă.
Ploua. După-amiaza aceea a fost prima în care nu am alergat după umbrelă pentru că stropii mă învăluiau cu căldură. Plantele se bucurau, pământul s-a deschis pentru hidratare. Eu de ce m-aş fi ascuns sub o umbrelă? Ploile calde sunt şi pentru suflete.
Soarele a apus şi mi-a făcut din ochi. Mi-a promis că îmi trimite luna să îmi vegheze somnul, căci alţi omuleţi aveau să se bucure de lumina lui. Şi mi-a spus că ne revedem la răsărit, iar atunci îmi va da din nou ocazia să îl găsesc. Înainte de a îmi ura noapte bună, însă, mi-a sugerat să îl mai caut într-un loc. Undeva aproape.
Şi atunci l-am găsit în mine. Îmi contura un zâmbet blând şi cald pe chip. Mi-a spus că acolo va fi acasă pentru al atâta vreme cât trăiesc prin şi pentru alţii. Îi place aşa. Vrea să fie acasă în fiecare creştin. Şi creştinii nu sunt cei care (numai) se roagă, ci oamenii.
Ana-Maria Sescu
*
De dragul tău, Măicuţă preaiubită
De dragul tău, Măicuţă preaiubită,
Către Cacica în zori am plecat
Într-un pelerinaj, în zi de mai însorită,
De tinerii studenţi, ieşeni, organizat.
Ca însoţitori avem preoţi destoinici
Ai Universităţii "Al. I. Cuza" capelani
Şi ai Domnului cel înălţat buni crainici
Cu avânt şi dăruire de misionari.
Mergând spre Bucovina, admirăm pe cale
Salcâmi în floare şi dealuri întinse
Ţărani vioi prăşind ale lor ogoare
Şi miei zglobii păscând ierburile grase.
Şoseaua şerpuind printre copaci făloşi
Urcând spre sanctuarul marian
Ne înalţă gândul către înaintaşi
Ce fost-au pelerini ca noi, cu elan.
Şi ajunşi în biserica Maicii preasfinte
O floare aleasă-i oferim pe altar
Cu jertfa Fiului a noastre inimi frânte
Mărturisind greşelile ca un prim dar.
C-apoi s-avem cuvânt de învăţătură pentru viaţă
De la părintele Lucian doar pentru noi
S-atingem armonia dintre ştiinţă şi credinţă
Şi apropiaţi fi-vom de Domnul şi între noi.
De masa sfântă ne-am apropiat
Şi pe Isus în suflet l-am primit
În timp ce voci cu instrumente au înălţat
Imnuri de slavă Domnului Preasfânt
Iar după Liturghie am purces în grup
Să vizităm salina renumită
Având capele şi leac pentu trup
Astmaticilor vindecare reuşită.
Avut-am timp să ne întremăm niţel
Cu hrana ce-am luat cu noi de acasă
C-apoi să ne îndreptăm din nou spre el
Spre Dumnezeu ce-n chivot a rămas.
Şi-n faţa lui Isus expus în sacrament
Cu inimă şi cuget recules
După a părintelui Iacob îndemn prezent
Am încercat să ne simţim acas'.
O atmosferă plină de iubire
În casa Domnului iarăşi domnea
Şi cântece simple, suave, în rugăciune
Cadru de paradis real crea.
Puteam să exclamăm că-i iar minune
Ce bine ne-am simţit cu toţi aici
Chiar că doream să facem trei colibe
Ca şi apostolii, Marie, fă-ne vrednici.
Divină Mamă inima-mi vibrează
Şi imn Magnificat din nou îţi cânt
Încredinţându-ţi şi omenirea trează
S-o ocroteşti oriunde şi oricând.
Prin tine să preamărim în veci Treimea,
Prinos de mulţumiri îi oferim
N-o să uităm nicicând şi ispăşirea
Pe al nost' Stăpân dorim să-l şi iubim.
Iar la sfârşit cu frunţile plecate
Primit-am euharistică binecuvântare
Şi sufletul ni-i fericit c-am adorat
Iubirea veşnică uitată pe altare.
Învăluiţi în dragoste cerească
Cu chipul luminat, revigorat,
Prin Voroneţ, voioşi venim acasă
Isuse bun, doar tu fii lăudat.
Să răsplăteşti înmiit pe toţi cei care
S-au ostenit şi haruri să le dai
Să ne întâlnim şi-n alte sanctuare
Cântând şi adorând cu Regina lunii mai.
Pământu-ntreg devină-mpărăţie
A inimii preasfinte-a lui Isus
Şi-a inimii neprihănite o Marie
Uniţi să fim doar în iubirea cea de sus.
Sr. Iosefina Rediu, CIN
Mai multe imagini puteţi vedea în [ albumul foto ]
