Seminarişti din Iaşi în pelerinaj la Cacica spre Sighetu Marmaţiei
Sâmbătă şi duminică, 18-19 mai 2013, a avut loc pelerinajul studenţilor şi al profesorilor Institutului Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iaşi la Sighetu Marmaţiei. Aproximativ 80 de seminarişti, însoţiţi de cinci preoţi profesori, au pornit sâmbătă la ora 6.00 în pelerinaj spre Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighetu Marmaţiei. Traseul a cuprins mai multe locuri semnificative, care au făcut din acest pelerinaj un act de credinţă, de speranţă şi de iubire: sanctuarul din Cacica, mănăstirea Voroneţ, închisoarea şi Cimitirul Săracilor din Sighet, Episcopia de Baia.
Acest pelerinaj se înscrie în seria iniţiativelor pentru Anul Credinţei şi prelungeşte în mod admirabil aniversarul a 125 de ani de la naşterea episcopului martir Anton Durcovici, comemorat vineri, 17 mai, printr-o Liturghie pontificală prezidată de PS Petru Gherghel şi printr-un simpozion.
Aflându-ne în luna mai, dedicată Sfintei Fecioare Maria, prima oprire a fost la sanctuarul Maicii Domnului de la Cacica. Aici ne-a întâmpinat părintele Romuald Bulai, rectorul sanctuarului, care ne-a invitat să ne încredinţăm ocrotirii şi grijii materne a Sfintei Fecioare printr-o devoţiune specială.
A urmat sfânta Liturghie, pe care a celebrat-o părintele Eduard Soare, vicerector al institutului. La predică, părintele Cristinel Fodor ne-a ajutat să conştientizăm că suntem pelerini făcând referinţă la începutul cărţii intitulate Pelerinul rus: "Din mila lui Dumnezeu sunt creştin, după fapte, un mare păcătos, iar după starea socială, un pelerin fără adăpost, care umblă din loc în loc. Toată averea mea este o traistă cu posmagi, iar în sân am Sfânta Biblie. Asta-i tot ce am". Viaţa creştină este un pelerinaj către cer, de-a lungul căruia Maica Domnului mijloceşte necontenit pentru noi: "Nu mai au vin, nu mai au curaj, speranţă..."
După sfânta Liturghie, ne-am rugat Rozariul la grota din spatele sanctuarului, primind binecuvântarea Maicii Preacurate printr-o ploaie domoale. Am pornit la drum în compania şi ocrotirea Sfintei Fecioare.
La Voroneţ am admirat pictura exterioară în care este reprezentată Judecata de Apoi, unică în arta orientului creştin, şi aşa-zisul "albastru de Voroneţ" care este deosebit de rezistent la influenţele meteorologice care distrug în timp fresca. În interiorul bisericii a răsunat cântecul "Cristos a înviat" intonat cu bucurie de către seminarişti şi profesori.
Seara, la ora 19.00, ne-am cazat la mănăstirea "Maica Îndurerată" a Congregaţiei "Surorile Maicii Domnului" din Sighet. În capela mănăstirii am luat parte la un moment de priveghere prilejuit de Solemnitatea Rusaliilor.
După o noapte odihnitoare, a doua zi ne-am pornit spre Cimitirul Săracilor. Aici am participat la Liturghia de Rusalii, celebrată de părintele Benone Lucaci, rectorul Institutului, pe altarul-cenotaf amenajat în amintirea victimelor represiunii comuniste. Părintele celebrant ne-a făcut conştienţi că în acest loc au fost aruncate în gropi anonime trupurile decedaţilor din închisoare, printre care şi cel al episcopului de Iaşi, Anton Durcovici. La predică părintele Cristinel Fodor ne-a provocat să-i întrebăm pe martiri despre rolul Duhului Sfânt şi să dăm un răspuns la întrebarea "Duhul Sfânt este pentru mine călăuză, musafir sau străin?"
Cu emoţie am vizitat închisoarea din Sighet unde episcopul Anton Durcovici şi-a mărturisit credinţa până la moarte. Prin excelenţă în această închisoare, Crezul a devenit viaţă, o viaţă încrezătoare în victoria lui Cristos asupra morţii.
Datorită generozităţii Monseniorului Grigore Duma şi a părintele paroh Alois Işvanca, am luat prânzul la Cârlibaba. Întăriţi pentru drum, am vizitat ruinele Episcopiei de Baia, unul dintre cele mai mari oraşe de la sfârşitul secolului al XIV-lea din Moldova. În jurul orei 21.00 am ajuns la Seminar, întăriţi în credinţă de exemplul martirilor de la Sighet.
*
Impresii ale participanţilor
"Având în vedere că este pentru prima oară când vizitez aceste locuri (atât sanctuarul de la Cacica, cât şi oraşul Sighet), pot spune că a fost o experienţă plăcută şi, în acelaşi timp, specială. Auzisem multe lucruri despre aceste locuri de pelerinaj şi, iată, datorită acestor două zile, am avut şansa să descopăr mult mai multe lucruri decât cele auzite (şi cu acest prilej ţin să mulţumesc celor care au făcut posibilă această călătorie). Ceea ce m-a impresionat în mod profund, pe lângă sfânta Liturghie celebrată pe mormintele martirilor din timpul comunismului, a fost închisoarea din Sighet. Aici am trăit două sentimente: pe de-o parte, frică şi oroare, văzând modul în care erau trataţi deţinuţii, atât politici, cât şi religioşi, dar şi speranţă, datorită curajului celor care au murit în numele credinţei". (Laurenţiu Turbuc, anul II)
"Acest itinerar de două zile mi-a îndreptat gândul spre două lucruri fundamentale pentru viaţa creştinului: în primul rând, necesitatea de a cere ajutorul Preacuratei Maria în momentele grele ale vieţii, dar şi necesitatea de a consacra fiecare zi ocrotirii sale; iar în acest sens vizitarea bazilicii de la Cacica a reprezentat punerea în act a credinţei noastre. În al doilea rând, vizitarea închisorii şi a cimitirului m-a făcut să mă întreb pentru ce aceste victime ale comunismului nu au ales să-l renege pe Cristos, ci şi-au dat viaţa pentru credinţa lor. Probabil încrederea în ajutorul şi mijlocirea Sfintei Fecioare Maria şi imitarea lui Cristos: prin Maria la Isus". (Ştefan Tamaş, anul II)
"Despre episcopul Anton Durcovici am auzit spunându-se foarte multe: despre cum a luptat împotriva comuniştilor, cum a dat mărturie despre credinţa creştină, dându-şi chiar şi viaţa. Însă abia acum, vizitând închisoarea şi cimitirul din Sighet, am înţeles cu adevărat ce a suferit el. De asemenea, în acest pelerinaj am descoperit disponibilitatea de a ajuta a multor persoane, fapte măreţe care pe noi ne-au făcut să ne simţim bine şi care cu siguranţă vor fi răsplătite de Domnul". (Andrei Blaj, anul III)
"Îi mulţumesc bunului Dumnezeu pentru că ne-a binecuvântat cu haruri deosebite, mai cu seamă prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria, la sanctuarul închinat ei de la Cacica, precum şi cu darul Duhului Sfânt revărsat în sufletele noastre, prin participarea la sfânta Liturghie de Rusalii, celebrată în Cimitirul Săracilor din Sighetul Marmaţiei, într-un moment de pioasă aducere aminte a martiriului episcopului nostru de Iaşi, Anton Durcovici, şi a victimelor comunismului. Le mulţumim într-un mod special tuturor celor care au contribuit într-un fel sau altul la realizarea acestui minunat pelerinaj. Deo gratias!". (Cristian Nistor, anul III)
"Pot numi acest pelerinaj ca unul al tăriei în credinţă. Fiecare moment al acestui pelerinaj m-a făcut să conştientizez importanţa mărturiei de credinţă, gândindu-mă în mod special la episcopul martir Anton Durcovici, care şi-a mărturisit credinţa cu preţul vieţii. Aceste două zile se încadrează în iniţiativa Sfântului Părinte de a dedica un an aprofundării conţinuturilor credinţei şi a identităţii noastre de martori ai lui Cristos". (Claudiu-Gabriel Neculăeşi, anul IV)
"În celula de la Sighet, ca şi Petru-n închisoare, / Stai întins, lipsit de forţă, dar credinţa ta e mare... Când am scris aceste versuri, aveam în faţă figura episcopului Anton Durcovici şi a închisorii din Sighet doar aşa cum o aflasem din cărţi. Acest pelerinaj mi-a arătat adevărata dimensiune a martiriului atâtor mărturisitori ai credinţei, dar şi realitatea crudă a atâtor lagăre de martiraj. Nu au pus niciun indiciu: cruce, candelă sau floare, / C-au sperat, zadarnic însă, că intra-vei în uitare. Prezenţa noastră, a profesorilor şi a seminariştilor, în Cimitirul săracilor din Sighet a confirmat realitatea cuvintelor din aceeaşi poezie a mea. Sper ca memoria episcopului Durcovici să rămână peste vremi, iar prin mijlocirea Fecioarei Mame Maria, pe care am cinstit-o la Cacica în drumul nostru spre Sighet, să-l avem cât mai curând pe acest martir al Bisericii noastre ridicat la cinstea altarelor. Deo gratias!" (Petru Ciobanu, anul V)
Octavian-Iulian Nistor
Mai multe imagini puteţi vedea în [ albumul foto ]
