"Înălţarea la cer a Preacuratei Fecioara Maria"
Omilia PS Petru Gherghel la Liturghia hramului sanctuarului Cacica (15 august 2013)
Toată frumoasă eşti Marie.
Tu eşti cinstea neamului nostru.
Tu eşti modelul şi chemarea noastră. Amin.
Excellentissime domine arhiepiscop Juan Piris,
Excelenţele voastre,
Domnule prim ministru, stimate autorităţi,
Dragi pelerini, dragi familii, dragi tineri,
Sărbătoarea Ridicării Preacuratei Fecioare Maria cu Trupul şi Sufletul la Cer este una dintre cele mai iubite şi preţuite sărbători ale Bisericii noastre, deoarece ea ne vorbeşte nu numai despre destinul Maicii Domnului, ci şi despre destinul şi vocaţia fiecăruia dintre noi.
Biserica vesteşte în această zi, propunându-ne lecturile pe care le-am proclamat la această sfântă Liturghie, că la sfârşitul existenţei sale pământeşti Fecioara şi Mama, Maria, a fost primită în gloria cerească cu trupul şi sufletul, adică a trecut prin moarte, dar trupul său nu a fost supus putrezirii.
Maria, aşadar, este acum alături de Domnul în ceruri, în slavă, bucurându-se condiţia glorioasă şi victorioasă a Fiului său înviat şi înălţat în slavă. Tot ceea ce a trăi în trupul său feciorelnic, fiecare clipă a vieţii sale, munca sa, rugăciunile, oboselile de fiecare zi, bucuriile şi suferinţele, neliniştile şi preocupările sale, totul a intrat acum în veşnicie, se bucură de gloria veşnică a lui Isus.
Contemplând-o pe Maria, ridicată cu trupul şi sufletul la cer, trăim un mare adevăr şi siguranţa că la sfârşitul vieţii noastre, la capătul pelerinajului nostru pe acest pământ ne vom bucura de aceeaşi slavă în ceruri, de paradis.
Astăzi Biserica ne spune cu sfântul Bernard: Priveşte steaua! Cheam-o pe Maria! Iată modelul tău! Iată destinul tău!
Lecturile pe care le-am proclamat ne invită la această contemplare şi la această trăire de bucurie şi speranţă.
Antifonul de la începutul sfintei Liturghii ne-o prezintă pe cea care este încoronată cu douăsprezece stele ca pe cel mai promiţător semn, îmbrăcat în soare şi cu luna la picioarele ei.
"Un semn mare a apărut pe cer, o femeie îmbrăcată în soare; ea avea luna sub picioarele ei, iar pe cap o coroană cu douăsprezece stele" (Ap 12,1), aşa ne-o prezintă marele vizionar în cartea Apocalipsului. Ea este cea care va face să strălucească pe pământ soarele dreptăţii, Cristos, Domnul nostru.
1. Prima lectură ne asigură tocmai de această legătură dintre Maria şi Biserică, dintre Maria şi fiecare dintre noi, membrii Bisericii, membre ale trupului mistic al lui Cristos.
Toţi marii scriitori şi teologi, încă din cele mai vechi timpuri au evidenţiat legătura dintre Maria şi Biserică, dintre sfânta Fecioară şi noi. O femeie cu un copil în sânul ei, încoronată cu douăsprezece stele este pe drept cuvânt imaginea Bisericii, trupul mistic al lui Cristos, care continuă să dea naştere la noi fii prin intermediul apei Botezului.
Maria ne însoţeşte încă de la primii paşi în viaţă şi credinţă până la întâlnirea cea din urmă cu Domnul. Ea face ca viaţa cea nouă să crească în noi.
2. Cea de a doua lectură ne prezintă una dintre cele mai profunde şi veşnice preocupări şi temeri pe care o purtăm în noi, moartea. Este misterul cu care noi toţi, mai degrabă sau mai târziu, ne întâlnim şi trebuie să dăm răspuns la problemele întregii vieţi. Cu toate că se fac atâtea eforturi pentru a înlătura această apăsătoare realitate din viaţa noastră zilnică, ea este prezentă şi ne aduce aminte cu atâtea şi atâtea semne, că şi noi, într-o zi, trebuie să trecem prin ea, să ne întâlnim cu ea.
Pentru aceasta Sfânta Scriptură, chiar textul în proclamat la această sfântă Liturghie, ne ajută să dăm un sens pozitiv morţii; moartea nu e ultimul cuvânt, cum nu a fost nici în viaţa Maicii Domnului, Neprihănit zămislită. Ea, după călătoria pe acest pământ, a ajuns să fie ridicată la cer, în slava fără de sfârşit.
Aşadar, privind la ea dispare şi din gândul nostru teribila apăsare a morţii şi suntem vindecaţi şi eliberaţi de acest teribil destin, suntem transformaţi în purtători de speranţă; căci şi pentru noi, ultimul duşman care este moartea va fi învins, "căci după cum toţi trebuie să moară în Adam, tot aşa toţi vor învia în Cristos" (cf. 1Cor 15,20-27).
3. Imnul Magnificat prezentat astăzi de evanghelistul Luca, cântat de Maria, ajunsă în vizită la verişoara sa Elisabeta, conţine cuvinte veşnice, care trec dincolo de timp. Toate popoarele o vor numi fericită, pentru faptul că era plină de umilinţă şi deschisă la voinţa lui Dumnezeu, plină de credinţă şi încredere în iubirea Tatălui. Ea rămâne mereu în amintirea popoarelor.
Iată reţeta pentru a nu muri niciodată. Este legătura de nezdruncinat între credinţă, umilinţă, dragoste şi veşnicie. Cu cât se trăieşte cu mai multă simplitate şi umilinţă viaţa, cu atât mai mult Dumnezeu îşi găseşte plăcerea în noi şi ne pregăteşte un loc în glorie, alături de el. Între acele generaţii despre care vorbeşte Maria în imnul Magnificat ne numărăm şi noi, care astăzi, în zi de sărbătoare, ne unim cu corul imens din ceruri şi de pe pământ pentru a cânta laudă acelei tinere plină de umilinţă şi credinţă, care a crezut că Dumnezeu e mare şi poate să facă lucruri minunate în inima ei şi în inima acelora care se încred cu totul în el şi recunosc în viaţa lor această măreţie şi iubire cerească.
Dragi pelerini, dragi familii, dragi mame,
De aproape trei ani, familiile din Dieceza de Iaşi s-au bucurat de o experienţă unică: vizita icoanei Maicii Domnului de la Cacica. Cu pruncul Isus în braţe, ea a ţinut să orienteze fiecare creştin şi creştină, dar mai ales fiecare mamă, nu atât spre coroana sa din argint sau aur, ci spre coroana sa cerească: Fiul lui Dumnezeu făcut om şi Fiul ei, pe care ea l-a adus pe pământ prin lucrarea specială a Duhului Sfânt.
De mii de ani, icoana Maicii Domnului cu pruncul în braţe îndreaptă spre mamele creştine o chemare sfântă. Acest lucru se întâmplă oriunde se află o icoană a ei. Acest mesaj l-a adus Preacurata Fecioară şi mamă Maria şi îl aduce şi la Cacica, aici unde se află icoana sa. Ea reprezintă, în acelaşi timp, şi imaginea fiecărei mame, care se bucură din partea lui Dumnezeu de o astfel de nobilă menire, de a face ca pe pământ să continue viaţa, să se împlinească un plan al lui Dumnezeu, care doreşte să se oglindească în orice copil care se naşte pe pământ, copil ce se află în braţele sale iubitoare. Maria l-a primit în sânul ei pe însuşi autorul vieţii şi l-a născut pe pământ, arătându-l tuturor ca pe acela care aduce pe pământ bucuria vieţii şi iubirea cerească.
Când întâlnim icoana Maicii Domnului cu pruncul divin în braţe, primim cea mai profundă lecţie despre misiunea ei în planul lui Dumnezeu şi, în acelaşi timp, cea mai clară declaraţie despre chemarea oricărei mame în planul inefabil al Creatorului divin. Pe drept cuvânt, putem afirma despre Maria că ea a fost onorată şi cinstită de însuşi Dumnezeu, care a ales-o să-l poarte pe Isus în sânul ei şi apoi în braţe, arătându-l şi oferindu-l întregii omeniri. Pruncul Isus a devenit astfel coroana cea mai nobilă pe care a putut-o primi o fiinţă de pe pământ.
Este cunoscută trăirea pe care a avut-o în viaţa sa şi despre care ne-a vorbit Ieremia Valahul, care, bucurându-se să o întâlnească într-o viziune pe Fecioara Maria cu pruncul în braţe, a avut curajul să o întrebe: "Cum, Marie, tu eşti regină şi nu porţi pe capul tău o coroană regească?" La această întrebare Maria îi răspunde: "Coroana mea este Fiul meu".
Având vie această imagine de care s-a bucurat fratele şi compatriotul nostru, fericitul Ieremia, putem vedea fără încetare cum pruncul Isus este coroana Maicii Domnului. Când stăm în faţa chipului şi imaginii Maicii Domnului din fiecare Biserică şi, îndeosebi, în faţa imaginii Maicii Domnului de la Cacica, admirăm cea mai frumoasă podoabă şi coroană din lume, pe pruncul Isus, Fiul ei şi Mântuitorul lumii.
Acum când drumul nostru de credinţă ne-a purtat spre Cacica, la marele pelerinaj de la sanctuarul diecezan, invităm toate familiile creştine din dieceză şi de pretutindeni, dar mai ales le invităm pe toate mamele să admire în chipul Maicii cu pruncul Isus în braţe cea mai frumoasă icoană, model al mamelor noastre, chemate de Dumnezeu să asigure în lume bucuria vieţii, a speranţei şi a fericirii adevărate.
Pelerinajul de anul acesta, când celebrăm Anul Credinţei să fie un prilej de profundă trăire a credinţei şi o manifestare a bucuriei că avem o astfel de imagine de mamă, model pentru toţi cei care-l caută pe Dumnezeu!
Ne bucurăm de răspunsul tuturor la chemarea noastră şi la invitaţia Maicii Domnului: răspunsul copiilor, al ministranţilor şi al tinerilor, la pelerinajul lor obişnuit; al bicicliştilor, cu avântul lor tineresc de iubire şi credinţă; al părinţilor, care s-au bucurat de vizita icoanei în parohiile lor; mai ales, de răspunsul mamelor, care sunt chemate să admire în Maria, icoană sfântă a mamelor creştine, modelul credinţei şi al dăruirii lor spre binele întregii dieceze, al ţării noastre şi al lumii întregi.
Vă invităm cu drag, pe voi dragi tineri, să trăiţi clipe fericite lângă icoana ei, şi vă îndemnăm, cu aleasă preţuire, să daţi ascultare Sfântului Părinte papa Francisc, care le spunea tinerilor la Rio de Janeiro şi, desigur, ne spune şi nouă astăzi, aici la Cacica, cu privire la ceea ce ne învaţă mereu Fecioara Maria. Iată cuvintele sale:
"La sfârşitul acestei celebrări euharistice, cu care am înălţat către Dumnezeu cântarea noastră de laudă şi de recunoştinţă pentru toate harurile primite în timpul acestei Zile Mondiale a Tineretului, aş vrea să vă mulţumesc special vouă, dragi tineri. Mulţumesc! Vă port pe fiecare dintre voi în inima mea! Acum vă invit să îndreptăm încă o dată privirea noastră spre Mama cerească, Fecioara Maria. În aceste zile, Isus v-a repetat cu insistenţă invitaţia să fiţi discipolii săi, misionarii săi; aţi ascultat glasul bunului păstor care v-a chemat pe nume şi voi aţi recunoscut glasul care vă chema (cf. In 10,4). Oare nu este adevărat că, în acest glas care a răsunat în inimile voastre, aţi simţit duioşia iubirii lui Dumnezeu? Aţi simţit frumuseţea de a-l urma pe Cristos, împreună, în Biserică? Aţi înţeles mai mult că evanghelia este răspunsul la dorinţa unei vieţi şi mai depline? (cf. In 10,10).
Fecioara Neprihănită mijloceşte pentru noi în cer ca o mamă bună care-i păzeşte pe copiii săi. Maria să ne înveţe cu existenţa ei ce înseamnă a fi discipol misionar.
De fiecare dată când ne rugăm Angelus, spunea Sfântul Părinte, comemorăm evenimentul care a schimbat pentru totdeauna istoria oamenilor. Atunci când îngerul Gabriel i-a vestit Mariei că avea să devină mama lui Isus, a Mântuitorului, ea, chiar fără să înţeleagă semnificaţia deplină a acelei chemări, s-a încrezut în Dumnezeu, a răspuns: "Iată slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău" (Lc 1,38). Însă imediat după aceea, ce a făcut? După ce a primit harul de a fi mama Cuvântului Întrupat, n-a ţinut pentru ea acel cadou; s-a simţit responsabilă şi a plecat, a ieşit din casa sa şi a mers în grabă ca s-o ajute pe ruda sa Elisabeta, care avea nevoie de ajutor (cf. Lc 1,38-39); a făcut un gest de iubire, de caritate şi de slujire concretă, purtându-l pe Isus pe care-l avea în sân. Şi acest gest l-a făcut în grabă!", notează evanghelistul Luca.
Iată, dragi prieteni, iată, dragi pelerini la Cacica, modelul vostru, modelul nostru. Cea care a primit darul cel mai preţios din partea lui Dumnezeu, la un prim gest de răspuns, se mişcă pentru a-l sluji pe aproapele şi a-l duce pe Isus. Să cerem sfintei Fecioare Maria să ne ajute şi pe noi să dăruim bucuria lui Cristos rudelor noastre, colegilor, prietenilor noştri, tuturor.
Nu vă fie frică să fiţi generoşi cu Cristos. Merită! Să ieşiţi şi să mergeţi cu curaj şi generozitate, pentru ca fiecare bărbat şi fiecare femeie să-l poată întâlni pe Domnul. Mergeţi şi faceţi tot ceea ce vă va spune el. Faceţi şi voi la fel. Amin.
Dragi pelerini,
Cu aceeaşi preţuire vă invităm ca, la ora 18.00, astăzi, 15 august, să ne unim în jurul Maicii Domnului şi în catedrala noastră din Iaşi, pentru a o venera şi a o implora pe Maria să ocrotească întreaga dieceză aşezată de înaintaşii noştri sub ocrotirea ei maternă, întreaga ţară şi fiecare familie creştină.
Ţie, Fecioară Marie,
îţi aducem toată cinstea şi preţuirea noastră,
cântând cu toţi pelerinii de la toate sanctuarele.
Toată frumoasă eşti, Marie!
Tu eşti cinstea neamului nostru!
Cacica-Iaşi, 15 august 2013
PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi
