Peregrinatio Mariae - Pildeşti
Toamna se strâng roadele semănate de-a lungul anului. Toamna aceasta, icoana Maicii Domnului de la Cacica i-a strâns în perioada 22-25 septembrie 2013 pe toţi pildeştenii în biserica închinată ei. Astfel, toţi cei mici şi cei mari au venit în casa Domnului să trăiască zile pline de har şi bucurie şi să se închine la Preasfintei Fecioare Maria.
Icoana a ajuns duminică, 22 septembrie 2013, şi a fost întâmpinată cu multe flori, multă bucurie, speranţă şi încredere de către toţi cei prezenţi. Momentul primirii a fost marcat de intenţiile de rugăciune pe care cei din Pildeşti le-au adus în faţa Fecioarei şi de mulţumirea că se află aici. Ea a fost înmânată tinerilor şi purtată prin mulţime până în faţa altarului. Liturghia de seară a fost prezidată de Preasfinţitul Aurel Percă, de pr. paroh Ioan Jicmon, de pr. Cristian Pal, care a adus icoana, de părinţii vicari şi de alţi preoţi din comunitate şi nu numai.
Programul celor trei zile de misiuni a constat din celebrarea sfintei Liturghi dimineaţa, cât şi seara, ore de rugăciuni pentru copii, tineri şi familii, procesiune pe străzile localităţii şi bineînţeles, ocazii de spovezi pentru o trăire cât mai profundă a acestei sărbători; toată lumea a putut veni oricând să îngenuncheze în faţa icoanei şi să i se încredinţeze ei.
Cuvinte pline de har au fost rostite de-a lungul acestor zile de către pr. predicator Daniel Cimpu. Acesta a însufleţit întreaga biserică prin învăţături calde, alteori mai apăsate, dar care au atins puncte sensibile din viaţa fiecăruia. Principalele teme au fost: credinţa - fundamentul şi rădăcina familiei, familia - sanctuar al credinţei, al vieţii, al iubirii, al rugăciunii, al apostolatului; relaţia dintre copii şi părinţi şi viceversa; devoţiunea pe care ar trebui să o avem pentru sfânta Fecioară. Toate acestea au fost nu doar enunţate mai pe larg, ci şi dezvoltate cu ajutorul credincioşilor care au răspuns ajutorului cerut de părintele. Astfel, fiecare şi-a făcut curajul să strige numele părinţilor şi să rostească cu voce tare o rugăciune adresată Mariei. Totodată, fiecare predică era însoţită de îndemnuri şi de provocări care nu aveau cum să nu atingă conştiinţa unui creştin. "Şi dacă părinţii tăi ar fi două cioate, trebuie să te închini în faţa lor plin de recunoştinţă şi umilinţă. Nu contează dacă tatăl tău e beţiv, dacă mama ta nu te-a învăţat nimic. Ei sunt părinţii tăi şi pentru aceasta le datorezi respect". Sfintei Fecioare Maria trebuie "să ne rugăm din inimă, cu încredere filială şi plini de perseverenţă. Să nu ne fie teamă să îi aducem flori şi să alergăm la ea cu încredere. Să păstrăm arma noastră mereu la noi (rozariul), căci ea ne ajută să trecem peste fiecare ostacol".
Invitaţiei la rugăciune a răspuns şi corul, care a animat prin cântările sale fiecare Liturghie. Acesta a fost pregătit de către părintele Ciprian Antălucă timp de câteva săptămâni înainte. Astfel, cântările adresate Mariei au fost pline de emoţie, ce au răsunat în întreaga biserică şi care au făcut ca sfânta Liturghie să fie într-adevăr un dar frumos adus Mariei.
Procesiunea a fost unul din momentele cele mai grăitoare ale acestor zile în care mare mulţime de oameni au aprins lumânări, s-au rugat sfântul Rozariu şi au urmat icoana pe străzile localităţii încredinţându-şi nu doar sufletele, ci şi casele, întregul loc unde trăiesc. Aceştia au înălţat spre cer lumini în care şi-au pus rugăciunile şi speranţele. Totodată, procesiunea a fost un prilej de a arăta icoana şi celorlalţi care nu au avut curajul să vină la biserică şi de a trezi în inimile celor pasivi, măcar un sentiment de ruşine.
În timpul procesiunii am putut vedea o femeie mai vârstnică (care probabil nu putea merge atât de mult) şi-a ridicat deasupra gardului capul şi cu o floare în mâna dreaptă a privit întreaga mulţime ce trecea prin faţa casei ei şi s-a rugat împreună cu ea. Gestul ei simplu mi s-a părut extrem de frumos, căci prin acesta îşi arăta cinstea şi devoţiunea pe care o are faţă de sfânta Fecioară. Poate aşa au făcut mulţi bătrâni care nu au putut ajunge la biserică pentru a săruta icoana, dar din fericire, au putut fi alături de credincioşi prin intermediul televizorului unde s-au transmis în fiecare zi sfintele Liturghii.
Toate aceste zile de misiuni populare, în care am avut icoana Maicii Domnului de la Cacica, au fost marcate de multă bucurie, reînnoire spirituală şi mult curaj într-o trăire mai profundă a vieţii de familie, într-o imitare a sfintei Fecioare, dar mai ales de încredinţare totală în braţele Mariei. Căci după cum ne-a invitat pr. Cristian Pal, Fecioara a venit aducându-l într-un braţ pe Isus, dar în celălalt braţ, îi putem încredinţa toate grijile noastre, toate bucuriile, tot ce suntem. A fost plăcut să vezi mame ţinându-şi copiii în braţe, care îi aduceau în faţă pentru a săruta icoana şi care îşi puneau încrederea în Sfânta Fecioară că aceasta îi va ocroti. Să vezi oameni venind în orice moment al zilei, care au lăsat treaba deoparte şi care îngenunchiau cu încredere în faţa icoanei. Ori copii care veneau în faţa Maicii Domnului cu ochi senini şi o priveau, se mirau, o sărutau şi apoi se închinau stângaci în faţa ei.
Poate aşa suntem şi noi de multe ori, stângaci în credinţa noastră. Dar faptul că am avut ocazia să trăim aceste zile, ne-a dat încredere să ne rugăm mai mult Mariei şi să o păstrăm mereu în mijlocul familiei noastre, să creştem în credinţă şi să simţim că într-adevăr toamna aceasta a fost mai bogată.
Mai multe imagini puteţi vedea în [ albumul foto ]
Angelica Dimişcă
