Scrisoare pastorală: Cultul şi încoronarea icoanei Maicii Domnului de la Cacica
Ave Maria! Salve Regina!
Iubiţi fraţi şi surori în Cristos,
Dragi cinstitori ai preacuratei Fecioare Maria,
La sfârşitul celor trei ani pastorali dedicaţi familiei şi căsătoriei creştine, pe care Dieceza de Iaşi i-a trăit cu mult interes, ani în care icoana Maicii Domnului din sanctuarul de la Cacica ne-a însoţit şi binecuvântat, putem şi noi, cei care am beneficiat de această onorantă vizită, să repetăm cu Elisabeta, verişoara Mariei, şi să exclamăm cu glas puternic: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului tău. Şi de unde îmi este dată mie aceasta, ca să vină mama Domnului meu la mine? (Lc 1,43).
Maica Domnului, cu iubirea ei maternă şi cu pruncul Isus în braţe, ne-a vizitat şi a rămas cu noi, cu familiile noastre, cu părinţii noştri, dar mai ales cu mamele noastre, arătându-ne iubirea şi ocrotirea sa. Ne-a adus în case şi în inimi bucuria prezenţei cereşti, chemându-ne să cântăm milostivirile Domnului şi să-l lăudăm pe cel care ne-a făcut atâta bine, dând glas aceluiaşi imn pe care ea l-a proclamat în casa Elisabetei: Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul, pentru că el, cel puternic, ne-a făcut lucruri mari şi sfânt e numele lui (cf. Lc 1,39-56).
În luna august, Biserica ne invită să ne reunim în jurul Maicii sfinte, înălţată cu trupul şi sufletul la cer, pentru a o înconjura cu dragoste, a admira frumuseţea ei şi a o vedea încoronată în cer, alături de Isus, Fiul ei, regele sufletelor noastre şi regele universului.
Într-un chip deosebit, noi, cei din Dieceza de Iaşi, suntem plini de fericire că Maria, Maica lui Dumnezeu, venerată de peste două sute de ani în sanctuarul de la Cacica, a rămas cu noi, ne-a umplut inima de căldură, curaj şi speranţă în anii grei ai prigoanei, iar în ultimii trei ani ne-a vizitat acasă, intrând în bisericile noastre, aducându-l pe Isus cu atâta generozitate şi bucurie sufletească.
Trăim, aşadar, în acest an special în care Sfântul Părinte papa Francisc cere rugăciuni pentru Sinodul extraordinar din luna octombrie, ce va analiza rolul familiei creştine în proclamarea evangheliei, un nou moment sfânt de fericită ocazie de a face sărbătoare pentru familii în jurul Maicii Domnului de la Cacica. Facem sărbătoare, de asemenea, şi la îndemnul noului nostru fericit Anton Durcovici, care ne-a lăsat în testamentul său spiritual chemarea să avem mare încredere în cea care este ocrotitoarea Bisericii întregi.
După cum vă este cunoscut, din generozitatea multor credincioşi, împreună cu rectorul sanctuarului de la Cacica şi cu bunăvoinţa părinţilor călugări paulini de la sanctuarul din Czestochowa, locul de unde a ajuns la noi o copie a Madonei Negre, ne-am îngrijit ca icoana Maicii Domnului de la Cacica să primească o haină nouă - o mantie regească - iar pe capul pruncului divin, ce ne binecuvântează, ca şi pe fruntea Maicii sfinte, ce-l poartă în braţe, să fie aşezate două coroane, frumos împodobite, prinos de recunoştinţă şi respectuoasă amintire a istoricei vizite ce a avut loc în dieceză în perioada 2011-2013.
Noua haină ne redă bucuria ce am trăit-o în tot timpul vizitei prin parohii ca şi sentimentul profund al încrederii noastre că prezenţa ei întăreşte, luminează şi protejează fără încetare paşii noştri. Ori de câte ori o vom privi şi venera, vom şti că pe haina ei sunt gravate cuvintele rugăciunii şi cântării noastre tradiţionale: "Toată frumoasă eşti Marie, şi prihană strămoşească nu este în tine! Tu eşti slava Ierusalimului; tu eşti bucuria lui Israel; tu eşti cinstea neamului nostru; tu eşti mijlocitoarea păcătoşilor. O, Marie, o, Marie! Fecioară preaînţeleaptă, Maică preamilostivă, roagă-te pentru noi, mijloceşte pentru noi, la Domnul Isus Cristos!"
Trăim, de asemenea, o bucurie şi o satisfacţie deosebită că Sfântul Părinte papa Francisc, în ziua de 30 aprilie, a binevoit să binecuvânteze imaginea Maicii Domnului din sanctuarul nostru, haina ei cea nouă cu cele două coroane, gest ce rămâne ca un dar pentru poporul nostru credincios. Bucuria sufletească a fost mărită de prezenţa grupului de pelerini din ţară şi din Roma, care au simţit pe viu această binecuvântare specială a Sfântului Părinte, binecuvântare pe care noi o vom împărtăşi tuturor pelerinilor ce vor fi la 15 august prezenţi în sanctuarul de la Cacica, dar şi tuturor celor ce se vor uni cu noi în spirit prin toate mijloacele de comunicare în acest binecuvântat moment de sărbătoare.
Ştim că Maria a fost venerată încă din cele mai vechi timpuri de către credincioşii din Orient şi din Occident. În timpul Conciliului din Efes (431) înflăcăraţii cinstitori ai Maicii sfinte, adunaţi în jurul sanctuarului din acest loc istoric, au fost nespus de fericiţi că episcopii uniţi în conciliu au făcut public şi au declarat dogma maternităţii divine a Mariei, cu frumoasa denumire de Theotokos. Este notat în istorie că toţi credincioşii ce aşteptau hotărârea lor, cu mare entuziasm şi plini de bucurie, i-au întâmpinat cu torţe aprinse şi i-au însoţit pe părinţii conciliari cu cântări pline de însufleţire pe străzile cetăţii Efes spre casele şi sediile lor. A fost unul dintre cele mai răsunătoare momente de cult faţă de Maria, cea care l-a născut pe Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii.
De atunci cultul datorat Mariei nu a încetat, crescând mereu şi fiind întărit cu noi argumente şi cu noi forme de cinstire.
Sfânta maică Biserică a continuat să afirme cu tărie legitimitatea cultului faţă de imaginile lui Cristos, ale Maicii sfinte şi ale sfinţilor, intervenind cu noi precizări despre semnificaţia acestui cult faţă de cei care au împlinit planul lui Dumnezeu.
Cinstirea şi venerarea imaginilor sfintei Fecioare Maria s-a concretizat deseori în împodobirea capului ei cu o coroană regală. Iar atunci când sfânta Fecioară este reprezentată cu pruncul în braţe, credincioşii şi artiştii au înţeles că e bine ca mai întâi pruncul Isus să aibă coroana regalităţii şi apoi cea care i-a dat viaţă şi-l arată lumii, Fecioara Născătoare de Dumnezeu.
În scrisoarea enciclică Ad coeli Reginam, din 13 octombrie 1954, Sfântul Părinte Pius al XII-lea notează că acest obicei de a încorona icoana Maicii Domnului s-a răspândit în tot Occidentul şi că sfinţii părinţi papi au procedat deseori, direct sau prin delegaţi, să încoroneze imagini ale sfintei Fecioare, mai ales în marile centre mariane, aşa încât Biserica a fost obligată să orânduiască un ritual special care să fie adoptat şi introdus în ritualul bisericesc, lucru care vine consemnat încă din secolul al XVII-lea şi introdus mai apoi în Pontificale romano.
Această binecuvântată practică de a încorona imaginea Maicii Domnului se fundamentează nu numai pe practica seculară a ritului, ci, într-un chip deosebit, pe argumente biblice şi teologice.
Prin acest ritual al încoronării sfintei Fecioare Maria, Biserica afirmă, pe bună dreptate, că este recunoscută şi invocată ca regină, pentru că Maria este:
a) Mama Fiului lui Dumnezeu şi regele mesianic, aşteptat de popoare. Maria este cu adevărat mama lui Cristos, Cuvântul întrupat, pentru că prin el au fost create toate, în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie tronuri, fie domnii, fie principate, fie puteri (cf. Col 1,16). Ea este Mama Fiului lui David, despre care îngerul a vorbit prin cuvinte profetice: Acesta va fi mare... va fi numit Fiul Celui Preaînalt şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său, şi va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârşit (cf. Lc 1,32-33). Acelaşi adevăr l-a exprimat sub inspiraţia Duhului Sfânt Elisabeta, când a salutat-o ca pe mama Domnului ei (cf. Lc 1,41).
b) Maria este o colaboratoare prin excelenţă a Mântuitorului, bine ştiind că ea, ca noua Evă, a avut un rol deosebit în opera de mântuire a lui Cristos, noul Adam, care ne-a mântuit, nu cu aur şi argint, ci cu propriul său sânge, făcând din noi o împărăţie pentru Dumnezeul nostru (cf. 1Pt 1,18; Ap 5,10).
c) Maria s-a oferit pe sine ca o slujitoare perfectă a lui Cristos, oferindu-şi asentimentul ei, nu numai la Nazaret, dar mai ales sub cruce, desăvârşind prin viaţa ei cuvântul spus îngerului: "Iată slujitoarea Domnului; fie mie după cuvântul tău!" (Lc 1,38).
Mai trebuie să subliniem încă o prerogativă ce o are şi care o face pe Maria să fie un membru eminent al Bisericii. Ea a fost pe drept cuvânt slujitoarea Domnului, desăvârşirea şi încoronarea vechiului Israel şi începutul noului popor al lui Dumnezeu (cf. Paul al VI-lea, 2 noiembrie 1964, în timpul Conciliului Vatican II)
Putem, aşadar, conclude că Maria, acceptând să-l primească şi să-l ofere lumii pe Cristos, Fiul lui Dumnezeu, ca mântuitor şi rege, ea însăşi s-a învrednicit să stea alături de el ca mamă şi regină.
Dragi fraţi şi surori,
Iubiţi cinstitori ai Maicii sfinte,
Ne bucurăm să ştim, de asemenea că, în această milenară devoţiune faţă de Mama noastră cerească, sanctuarul de la Cacica a fost onorat şi preţuit atât de mult de sfântul papă Ioan Paul al II-lea încât a ridicat această istorică biserică la demnitatea de basilica minor, chiar în anul de graţie 2000, când a fost celebrat marele jubileu.
Pentru acest lucru am trăit cu toţii o satisfacţie deosebită când cinstitorii Maicii sfinte de la Cacica au voit să fie aşezată în faţa acestui vestit sanctuar o statuie a noului sfânt Ioan Paul al II-lea, iar autorităţile locale şi centrale au dispus şi au ajutat să fie creată o piaţă minunată în jurul statuii Sfântului Părinte, ca un omagiu ce trebuie să vorbească mereu despre iubirea poporului nostru credincios faţă de Maica Domnului şi despre vizita papei în România, fiind numită de el aşa de frumos "Grădina Maicii Domnului".
Această piaţă va fi inaugurată în aceeaşi sărbătoare a încoronării icoanei Maicii Domnului. Va fi şi acest moment un prinos de iubire şi cinstire a preacuratei Fecioare Maria de la Cacica şi o dovadă a dragostei tuturor credincioşilor noştri faţă de Isus şi Maica sfântă şi o speranţă că acela care ne-a lăsat în testament crezul său prin cuvintele totus tuus va alimenta mereu iubirea faţă de mama şi regina noastră şi, prin ea, faţă de Isus, regele şi mântuitorul nostru.
Trăim, aşadar, momente de mare bucurie, de sfântă împlinire şi de aleasă credinţă.
De două mii de ani avem în mijlocul nostru, alături de Isus, prezent mereu în Euharistie şi în Biserică, o mamă care însoţeşte necontenit Biserica, iar nouă ne-a fost şi ne rămâne ca o sfântă bucurie şi mângâiere. Este Mama lui Isus, Mama Bisericii, dar este, prin excelenţă, Mama noastră cerească. Ea, aleasă să fie aurora lui Cristos, regele sufletelor noastre, rămâne regină, pentru că suntem aleşi să ne fie mamă şi mijlocitoare puternică prin slujirea ei neîncetată.
O avem în casele noastre, o avem în bisericile noastre ca model şi ocrotire, iar acum o avem în mijlocul diecezei noastre ca mamă iubitoare, împodobită cu darul nostru, al fiilor ei, cu o "coroană", simbol al iubirii noastre, în sanctuarul de la Cacica.
Pentru a celebra cum se cuvine această sărbătoare, dispunem:
- Anul acesta, pelerinajul la Cacica va fi o sărbătoare a întregii dieceze, cu prezenţa măcar a unui preot din fiecare parohie, care va asigura frumuseţea celebrării solemne şi va sta la dispoziţia credincioşilor pentru mărturisiri şi consiliere.
- Seminariştii din toate seminariile vor participa cu specificul şi entuziasmul lor, însoţiţi de formatorii lor.
- Dorim ca tinerii şi copiii, care s-au bucurat întâlnind icoana de la Cacica în propriile biserici şi comunităţi, să se îndrepte în pelerinaj la sanctuarul de la Cacica după programul stabilit de Oficiul pentru Pastoraţia Copiilor şi a Tinerilor din dieceză (responsabili: pr. Felix Roca şi pr. Andrei Cocianga).
- Contăm pe toate persoanele consacrate că vor fi prezente în grupuri sau însoţind pe copii şi tineri la acest moment de iubire şi rugăciune (coordonator: pr. Alois Fechet).
- Grupurile de rugăciune, formate în diferite comunităţi, mai ales cele ale terţiarilor, ale mamelor creştine şi ale altor asociaţii din parohii - Caritas, Scout, Serviciul de Ajutor Maltez etc. - se vor înscrie în cele două zile de 14 şi 15 august după programul stabilit şi coordonat de rectoratul sanctuarului de la Cacica.
- Cerem tuturor credincioşilor din comunităţile noastre, mai ales familiilor tinere, să se îndrepte spre acest moment. Îi invităm pe toţi cei care vor rămâne acasă să se unească în rugăciune cu pelerinii veniţi de pretutindeni.
- Vă invităm cu bucurie şi cu toată preţuirea să urmăriţi programul stabilit de rectorul bazilicii şi indicaţiile organizatorilor, pentru a ne uni cu toţii într-un imn de laudă şi cinstire a Maicii noastre cereşti, regina inimilor noastre, care ni-l arată pe Isus, regele şi mântuitorul sufletelor noastre, cântând şi strigând: Slavă lui Isus, Dumnezeul nostru!
Pe Maria, mama noastră cerească, o salutăm cu bucurie:
Ave Maria! Salve Regina!
Iaşi, 16 iulie 2014
Sfânta Fecioară de pe Muntele Carmel
Petru Gherghel,
episcop de Iaşi
