Contemplarea chipului lui Cristos cu ochii Maicii Sale, Regina Rozariului
La 7 octombrie se celebrează comemorarea liturgică în cinstea Sfintei Fecioare Maria, Regina Rozariului. Acest titlu dat Preacuratei evocă o formă a evlaviei mariane: Rozariul, care constă în a o lăuda şi invoca pe Maria, adresându-i neîncetat salutarea îngerească; ea cuprinde de asemenea şi parcurgerea Evangheliei în tovărăşia Maicii Domnului, pentru a învăţa de la Ea să-l contemplăm pe Cristos şi să fim docili Duhului său. În această zi Biserica nu se opreşte la un aspect particular al vieţii Maicii Domnului, ci ne îndeamnă să descoperim mişcarea care dă unitate acestei vieţi şi să intrăm în această mişcare pentru a-l urma pe Cristos cu aceiaşi fidelitate ca şi mama Sa.
Comemorarea liturgică din 7 octombrie a fost instituită de Sfântul Papa Pius al V-lea pentru a aminti victoria obţinută în 1571 la Lepanto asupra flotei turceşti. Era în ziua de 7 octombrie, dată care, în acel an, coincidea cu duminica. La început se numea "Sfânta Maria a Biruinţei" şi se sărbătoarea numai la Roma şi în împrejurimi, în prima duminică din octombrie.
În anul 1716, sărbătoarea a fost extinsă la întreaga Biserică, iar Sfântul Pius al X-lea, în 1913, a stabilit ca zi definitivă a comemorării ziua de 7 octombrie, cu titlul de "Sărbătoarea Preasfântului Rozariu".
Calendarul nou, din 1960, a reţinut numele de "Sfânta Maria a Rozariului" sau "Sfânta Fecioară Maria, Regina Rozariului", această comemorare cuprinzând într-un anumit fel toate sărbătorile închinate Mântuitorului şi Preacuratei, deoarece prin rugăciunea Rozariului participăm zilnic la misterele de bucurie, de durere şi de slavă ale Domnului nostru Isus Cristos, Fiul Fecioarei Maria.
Şi în acest an, la Sanctuarul Sfintei Fecioare Maria de la Pompei, din regiunea italiană Campania, pe 7 octombrie are loc celebrarea unei Sfinte Liturghii solemne, prezidată de arhiepiscopul prelat de Pompei, Tommaso Caputo, celebrare ce evocă întâmplarea minunată trăită de Fericitul Bartolo Longo, în timp ce traversa câmpia de la Pompei, unde venise ca administrator. El a auzit o voce care îi spunea: "Recită Rozariul şi vei fi mântuit. Oricine va recita Rozariul nu se va pierde". Acest fapt nu numai i-a schimbat viaţa, dar a făcut să se înalţe Sanctuarul din Pompei, instituţiile de caritate din jurul sanctuarului şi apoi s-a ridicat şi oraşul din jurul lăcaşului de închinare şi a devoţiunii speciale către Maica Domnului. Aici, la Pompei, au început să se verifice minunile, şi putem spune, că a fost binecuvântarea lui Dumnezeu asupra lucrării minunate a acestui om. Rugăciunea "Suplica", care se înalţă către Maica Domnului la Pompei a fost compusă în septembrie 1883 când Bartolo Longo a aflat despre conţinutul enciclicei "Supremi Apostolatus Officio"a lui Leon al XIII-lea în care episcopul Romei vorbea despre însemnătatea Sfântului Rozariu.
Despre rugăciunea de implorare către Maica Domnului, mons. Tommaso Caputo a oferit mai multe detalii într-un interviu la Radio Vatican:
Mons. Caputo: "Suplica de la Pompei devine asemenea unui lanţ de rugăciune, fiind recitată în acelaşi timp în multe ţări ale lumii, inclusiv din alte continente, încât devine un lanţ de solidaritate prin invocarea, de către milioane de credincioşi a Maicii Domnului de la Pompei, rugând-o să mijlocească pentru pace, Biserică, familie, pentru creşterea împreună în credinţă, sub privirea Sa şi având-o pe Ea ca model pentru viaţa noastră creştină."
Întrebat în ce mod ar trebui să privească credincioşii la Maica Domnului şi cum ar trebui să-i adreseze rugăciunea de implorare, arhiepiscopul prelat de Pompei a spus:
Mons. Caputo: "Maica Domnului trebuie să devină regina sufletului nostru. Dacă o luăm ca model de viaţă creştină şi ajungem la o înaltă formă de devoţiune mariană care să ne conducă la o creştere în ale credinţei, Preacurata ne conduce la Isus, ţărmul şi mântuirea noastră. Despre rugăciunea Rozariului, Ioan Paul al II-lea ne-a învăţat că este contemplarea chipului lui Cristos cu ochii Maicii Sale."
În contextul celei de-a Treia Adunări Extraordinare a Sinodului Episcopilor, mons. Tommaso Caputo a scris un Mesaj către familii şi către Sinodul dedicat acestora. Întrebat care este esenţa acestui document, arhiepiscopul prelat de Pompei a spus:
Mons. Caputo: "Este un îndemn adresat soţilor de a descoperi frumuseţea şi sacralitatea vocaţiei la o viaţă de familie creştină, aşa cum a voit-o Dumnezeu: ca pe o mică Biserică, inimă pulsantă a societăţii, datorită iubirii reciproce continue şi mereu reînnoită. (...) Sanctuarul de la Pompei este o casă a Maicii Domnului, templu al familiei şi, am putea spune, icoană atemporală a Casei din Nazaret: origine, model, culme a familiei creştine. O atât de importantă iniţiativă, dedicată exclusiv familiei are un ecou deosebit. Întreaga Biserică din Pompei priveşte la adunarea episcopilor cu certitudinea că de acolo vor sosi noi indicaţii pentru a ajuta familiile în parcursul lor dificil, Biserica din Pompei îndeplinindu-şi între timp îndatorirea dintotdeauna de a călăuzi şi susţine familiile, mai ales pe acelea aflate în dificultate".
După Radio Vatican
