Pelerinajul ASCI la Sighet prin Cacica
În dimineaţa zilei de 22 aprilie 2016, un grup de 55 de studenţi, împreună cu părintele Fabian Doboş - capelan universitar al studenţilor din Iaşi -, au pornit în ceea ce avea să devină o lecţie profund spirituală şi culturală: Pelerinajul anual la Sighet, ajuns la a treia ediţie.
Prima oprire a avut loc la sanctuarul marian de la Cacica, unde părintele paroh Daniel-Anton Lucaci ne-a invitat să păşim cu toţii prin Poarta Sfânta şi ne-a împărtăşit câteva informaţii despre istoria acestei biserici. Rugăciunile fiecăruia au fost încununate de un cântec oferit Măicuţei Preasfinte.
Călătoria noastră şi-a urmat traseul prestabilit şi în jurul orei 16:30 am ajuns la destinaţie. Cuvântul de învăţătură pe care ni l-a adresat părintele Fabian în cadrul Liturghiei din prima zi a pelerinajului a avut în centrul său necesitatea martiriul în viaţa Bisericii.
A doua zi am început-o tot cu Domnul, celebrând sfânta Liturghie. De această dată, părintele ne-a vorbit despre integritate, atât în plan omenesc, cât şi pe plan spiritual, virtute pe care episcopul Anton Durcovici a avut-o în mod deplin şi al cărei izvor s-a aflat în legătura intimă cu Dumnezeu din sfânta Euharistie, precum şi în exemplul mamei sale pământeşti şi cereşti.
Primul obiectiv vizitat a fost însuşi centrul pelerinajului nostru: Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei din Sighet. Aici, doamna Andrea Dobeş, muzeograf, ne-a spus câteva cuvinte despre cele întâmplate între zidurile acestei instituţii. Am aflat astfel că în acest penitenciar erau închişi cei din elita societăţii: demnitari politici, academicieni, episcopi şi preoţi catolici, printre ei aflându-se şi episcopul Anton Durcovici, pe care Domnul l-a chemat la viaţa veşnică, la10 decembrie 1951, în celula nr. 13. Tot aici, am avut bucuria de a fi alături de noi părintele iezuit Iulian Budău, care ne-a vorbit despre suferinţa celor persecutaţi politic şi iubirea pentru duşmani.
Pe ordinea de zi au urmat vizitarea Cimitirului Vesel din Săpânţa - loc emblematic pentru această zonă, Mănăstirea Săpânţa - Peri, Cimitirul săracilor şi Cimitirul oraşului din Sighet - unde se află mormântul fericitului Anton Durcovici, şi Mănăstirea Bârsana.
În ultima zi, celebrarea sfintei Liturghii a avut loc dimineaţa, iar îndemnul pe care ni l-a adresat părintele Fabian a fost acela de a descoperi iubirea ca virtute, şi nu doar ca sentiment; o iubire pură, care îi poate mişca pe ceilalţi.
Pe drumul de întoarcere, virtutea răbdării ne-a fost pusă la încercare în mod concret, întrucât din cauza unei defecţiuni la motorul autocarului am rămas, timp de 12 ore, în pădurea din apropierea Mănăstirii Rohia - ultimul obiectiv al pelerinajului.
Suntem recunoscători şi mulţumim tuturor binefăcătorilor pentru aceste zile de har. Invităm tinerii, în special studenţii, să facă această experienţă în anii următori, pentru a se convinge că "sângele martirilor este sămânţa creştinilor".
Cătălina Timofte şi Moraru Ana
* * *
Impresii:
"Mi-au plăcut mult cuvintele părintelui iezuit, care ne-a ajutat să înţelegem mai bine valoare suferinţei, şi faptul că nu toţi ştim să o primim. Pentru mine, toţi cei care şi-au dat viaţa pentru credinţă sunt un exemplu de credinţă vie si iubire a lui Dumnezeu". (Viviana Herciu)
"Sighetul, pentru mine, a reprezentat locul în care am conştientizat cât de importantă este credinţa în viaţa omului. Mi-am adresat întrebări profunde în ceea ce priveşte credinţa mea şi la care încă meditez. Am avut parte de zile profunde". (Lucica Şfanţar)
"Pentru mine este prima dată când merg în pelerinaj la Sighet. Am aflat multe lucruri din istorie care m-au impresionat. Recunosc faptul că, după ce am ieşit din Memorialul din Sighet, am avut momente de meditaţie asupra lucrurilor pe care le-am văzut si le-am auzit acolo. De asemenea, am legat noi prietenii şi, în final, pot spune că totul a fost suuper". (Irina Bacauanu)
"Acest timp petrecut la Sighet a fost o oază de linişte pentru sufletele noastre. Clipele au fost intense, emoţionaţi fiind de modul în care şi-a trăit credinţa fericitul Anton Durcovici, care trebuie sa fie pentru noi un exemplu în orice încercare din vieţile noastre". (Paula Dorcu)
"La Sighet am trăit o experienţă minunată, care m-a făcut să reflectez asupra multor aspecte din viaţa mea. Vizitând Memorialul Durerii şi analizând suferinţele mari ale celor chinuiţi în acea închisoare, mi-am dat seama ce înseamnă cu adevărat puterea credinţei, a răbdării şi a umilinţei". (Bianca Farcaş)
"Sighetul Marmaţiei, încărcat de multă istorie mă face sa revin iar şi iar, dovada fiind faptul că nu a fost pentru prima dată participarea mea la un pelerinaj pe acele locuri. Am conştientizat încă odată marele dar al libertăţii pe care îl am şi, totodată, exemplul Fericitului Episcop Anton Durcovici, care a dat mărturie de credinţă şi l-a mărturisit pe Cristos până la ultima suflare. Curajul, puterea şi credinţa tuturor celor care au murit în penitenciarul din Sighet mă vor face mereu să mă gândesc că dincolo de orice suferinţă pe care o voi avea există o bucurie veşnică". (Anca Andrieş)
Mai multe imagini puteţi vedea în [ albumul foto ]
