Pelerinajul credincioşilor din Bacău-Izvoare
În Anul Jubiliar al Milostivirii, în perioada 19-21 septembrie 2016, ca pregătire pentru sfintele misiuni care vor avea loc în perioada 29 septembrie - 2 octombrie, un grup de 25 de credincioşi, împreună cu părintele paroh Lucian Adam, au făcut un pelerinaj al recunoştinţei la Cacica şi Sighetu Marmaţiei, locul unde a murit fericitul Anton Durcovici, episcopul care a consacrat biserica noastră în anul 1948.
Pelerinajul a început în dimineaţa zilei de luni, 19 septembrie, când grupul celor 25 de credincioşi ai Parohiei "Sfântul Francisc de Assisi" din Bacău a meditat sfântul Rozariu, pentru a încredinţa Domnului gândurile şi recunoştinţa lor faţă de Preacurata Fecioară Maria şi vrednicul slujitor al lui Dumnezeu, fericitul Anton Durcovici.
Călătoria a fost făcută în spirit de credinţă, exprimându-ne bucuria de a fi împreună, am recitat rugăciunea sfântul Rozariu şi am cântat cântece dedicate sfintei Fecioare Maria şi acestor zile de sărbătoare ale pelerinajului.
Primul popas spiritual a fost făcut în comunitatea Soloneţu Nou, unde, cu maximă disponibilitate, pr. dr. Ioan Stanislau Cucharec, vicedecan de Bucovina, ne-a întâmpinat şi ne-a prezentat istoricul şi spiritualitatea acestei comunităţi polone. După acest moment ne-am îndreptat spre basilica minor din Cacica şi, după primirea binevoitoare a părintelui Mitică Baltag, într-un glas de cântări entuziaste, mariane, pelerinii au păşit în casa Domnului trecând prin poarta sfântă. Părintele ne-a oferit prilejul de a trăi duioşia milostivirii divine prin cuvântul ascultat şi prin meditaţia ţinută. În esenţă, cuvintele părintelui au subliniat iubirea filială a Mamei lui Isus şi a Mamei noastre. Măicuţa sfântă ne iubeşte, veghează asupra fiecărui fiu şi fiice, este atentă la necesităţile şi cererile noastre şi se emoţionează. O istorioară povesteşte că din ochii Mariei a curs o lacrimă la cererea unui suflet de a-l face tot mai asemănător cu Fiul ei, Isus. Sfânta Fecioară Maria - a continuat părintele - este cea care ne conduce la Isus, la iubirea şi milostivirea sa.
Hrăniţi la masa cuvântului şi a sfintei Împărtăşanii, ca o familie unită, mulţimea s-a orientat apoi spre comunitatea parohială Poiana Micului, unde, prin disponibilitatea părintelui paroh, Gabriel Bucur, am aflat mai multe despre biserica închinată sfântului Ioan Paul al II-lea, comunitatea de polonezi şi numeroasele relicve prezente în acest lăcaş sfânt.
Cu forţele trupeşti revigorate, în jurul orei 15.00, am trăit cu credinţă intensă Ora Milostivirii divine, rugându-ne Rozariul Divinei Îndurări şi uşor-uşor ne-am îndreptat spre Maramureş, mai exact spre Borşa, unde am şi înnoptat.
A doua dimineaţă, entuziaşti, am continuat pelerinajul nostru mai întâi spre Mănăstirea Bârsana, apoi spre Cimitirul Vesel din Săpânţa şi atingând punctul central al pelerinajului, Cimitirul Săracilor şi Memorialul Victimelor Comunismului din Sighetu Marmaţiei.
Vizita la Memorialul Durerii a fost aşteptată cu emoţie de către toţii pelerinii chiar dacă pentru unele persoane era pentru a doua oară când treceau pragul acestei instituţii. Prezentarea semnificaţiei acestui loc şi motoul ,,Şi veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face liberi", care este la intrarea în Memorial arată că prin realizarea acestui muzeu s-a dorit ca societatea românească să cunoască adevărul, adevăr care să ducă la trezirea din amorţire a poporului român.
Vizita la celula unde a murit episcopul Anton Durcovici s-a făcut în tăcere şi recunoştinţă pentru suferinţele îndurate de el. Rugăciunea pentru răposaţii care au decedat în penitenciarul din Sighetu Marmaţiei, făcută împreună cu părintele Lucian Adam, a trezit în fiecare dintre noi profundul sentiment de comuniune cu fraţii noştri răposaţi deoarece iubirea este mai tare ca moartea. Fericitul martir episcop Anton Durcovici a fost pomenit în rugăciune de persoanele foarte dragi lui, de creştinii de pe meleaguri moldave care au venit în vizită la el. Seara am celebrat sfânta Liturghie în capela surorilor greco-catolice şi am beneficiat de generozitatea Surorilor Maicii Domnului din localitate, unde ne-am şi cazat.
Ultima zi şi implicit întoarcerea a cuprins vizitarea Muzeului Oului din Vama şi a Mănăstirii Voroneţ.
Îi mulţumim milostivului Dumnezeu pentru aceste binecuvântate zile şi părintelui paroh pentru iniţiativă!
Mai multe imagini puteţi vedea în [ albumul foto ]
Comunitatea parohială
