Scrisoare pastorală
În jurul lui Isus şi al Mamei sale la Cacica
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
Cunoaştem cu toţii acel episod relatat de Evanghelii, când Isus şi ucenicii săi erau înconjuraţi de mulţi oameni care "veneau şi plecau", astfel încât ei nu mai aveau timp "nici măcar să mănânce" (cf. Mc 6,31). Atunci Isus s-a adresat celor doisprezece şi le-a spus: "Veniţi voi singuri, într-un loc retras, şi odihniţi-vă puţin" (ibidem). Isus ştia prea bine cât de importante sunt aceste momente de linişte, de odihnă, de reculegere. El însuşi obişnuia des să se retragă singur, departe de mulţime, pentru a se odihni în intimitatea relaţiei sale profunde cu Tatăl.
Cât de importante sunt şi pentru noi aceste momente de tăcere şi de reculegere! Trăim într-o societate care ne impune un ritm de viaţă extrem de alert: serviciu, şcoală, familie, neajunsuri, preocupări şi griji de tot felul. În plus, experienţa din ultima perioadă a semănat în sufletele noastre multă frică, nelinişte şi neîncredere. Avem cu adevărat nevoie, asemenea ucenicilor lui Isus, de puţină odihnă, de linişte şi rugăciune, astfel încât să redescoperim fundamentele vieţii noastre şi să putem da un sens la tot ceea ce trăim şi realizăm pe pământ.
Iată de ce doresc să vă invit şi anul acesta la pelerinajul care va avea loc la sanctuarul Maicii Domnului de la Cacica. Să ne strângem cu toţii - preoţi, persoane consacrate, copii, tineri, adulţi de toate vârstele - în jurul lui Isus şi al Mamei sale pentru a ne odihni puţin! Acolo, împreună cu ceilalţi fraţi ai noştri, avem posibilitatea să trăim adevărate momente de înălţare sufletească. Adunaţi în jurul altarului, vom experimenta prezenţa milostivă a lui Isus în mijlocul nostru şi vom simţi mai pregnant ocrotirea Mamei noastre cereşti. Împăcaţi cu Dumnezeu prin sacramentul Spovezii, vom regăsi pacea şi liniştea de care avem nevoie pentru a ne continua cu perseverenţă pelerinajul nostru pe acest pământ. Aprofundând exemplul de credinţă al Sfintei Fecioare, vom învăţa şi noi să privim istoria cu ochii lui Dumnezeu, într-un orizont de speranţă şi de încredere, conştienţi fiind că Domnul nu ne abandonează niciodată.
Invocând ocrotirea Sfintei Fecioare Maria, să ne străduim cu toţii să o imităm în urmarea lui Cristos! Ea, Maica Speranţei, să ne fie alături şi să ne ocrotească prin iubirea sa maternă, ajutându-ne să rămânem mereu pe drumul cel bun!
Vă doresc tuturor mult har şi pace de la Domnul, prin mijlocirea Maicii Sfinte!
+ Iosif Păuleţ
episcop de Iaşi
