Mariapolis 2024 - "Iată-mă, trimite-mă pe mine!"
Pentru câteva zile, în perioada 25-28 iulie 2024, membrii şi simpatizanţii Mişcării Focolarelor ne-am reîntâlnit la Cacica sub mantia mamei noastre cereşti, pentru a înţelege cum să răspundem chemării lui Dumnezeu în ziua de azi.
La această întâlnire denumită Mariapolis - oraşul temporar al Mariei - au fost prezente persoane din Iaşi, Răducăneni, Huşi, Roman, Tămăşeni, Săbăoani, Bacău, Valea Mare, Piatra-Neamţ, Ditrău, Târgu Mureş, Cluj-Napoca, Bucureşti, Popeşti-Leordeni, Oraviţa, Timişoara, Gura Humorului, Chişinău (Republica Moldova), Belgia, Italia, Slovenia, romano-catolici, greco-catolici şi ortodocşi, vorbitori de limba română, maghiară, franceză şi italiană, preoţi, persoane consacrate, familii, tineri, adolescenţi şi copii, într-un cuvânt persoane în unicitatea şi diversitatea lor, formând împreună un popor - poporul Chiarei Lubich. Fiecare dintre cei prezenţi s-a implicat în diferite moduri pentru buna desfăşurare a programului, care a inclus momente în comun, dar şi separate pentru copii şi tineri.
Ne-au ghidat în aceste zile motourile: "Urmează-mă" (Mt 19,21), "Iată-mă, trimite-mă pe mine!" (Is 6,8), "Apostoli ai dialogului" şi "Chiar şi viaţa", dar şi îndemnul zarului iubirii pe care copiii şi adolescenţii l-au aruncat zilnic descoperind diferite moduri de a-i iubi pe cei din jurul lor.
În seara primei zile, joi, 25 iulie, am căutat să înţelegem ce reprezintă un Mariapolis, care îi sunt "legile" care îl guvernează, care sunt aşteptările celor care au venit pentru prima oară la o astfel de întâlnire, cât şi ce a însemnat prezenţa la Mariapolis pentru cei care vin de mai mulţi ani.
În ziua următoare, vineri, 26 iulie, am meditat asupra cuvântului vieţii: "Iată-mă, trimite-mă pe mine!" şi am ascultat un fragment din tema anului "Chemaţi şi trimişi", prezentată de Margaret Karram, preşedinta Mişcării Focolarelor. Ne-au dat mărturie despre chemarea lor pr. Tiziano B, şi Ioana E. ca şi alte persoane din sală. În următorul moment al zilei, ne-am adunat în jurul lui Isus Euharisticul la Sfânta Liturghie prezidată de PS Petru Gherghel, episcopul emerit, care ne-a adus salutul preasfinţiţilor Iosif Păuleţ şi Petru Sescu şi a apreciat faptul că Mişcarea Focolarelor a ales ca loc de întâlnire Cacica, la picioarele Maicii Sfinte, care a fost chemată să fie mama lui Isus. După câteva ore de relaxare, fie în salină, fie în vizită la mănăstirea Voroneţ, a urmat programul de seară când am căutat să înţelegem care este implicarea personală pe care o aşteaptă Dumnezeu de la noi şi importanţa angajamentului individual şi comunitar. Am reflectat asupra misiunii noastre comune, aflată în armonie cu întreaga Biserică: misiunea lui Isus este încredinţată unuia fiecăruia şi, în acelaşi timp, întregii comunităţi: doar împreună cu comunitatea poate fi asigurată realizarea ei. Chemarea se referă la a fi cuvinte ale vieţii vii, a da mărturie zi de zi despre frumuseţea Iubirii lui Dumnezeu, a-i pune pe oameni în contact cu Isus, fără a-i convinge, ci a lăsa ca Domnul să convingă. Aşa cum, de fapt, ne-a învăţat Papa Benedict, "Biserica nu face prozelitism. Ea se dezvoltă mai degrabă prin atracţie". Au urmat întâlnirile pe grupuri şi seara s-a încheiat printr-o adoraţie în faţa preasfântului sacrament pentru a invoca darul păcii în toate zonele de conflict ale lumii.
În cea de-a treia zi, sâmbătă, 27 iulie, am reflectat asupra cuvântului vieţii: "Urmează-mă" şi a temei "Apostoli ai dialogului" preluată dintr-un video cu Chiara Lubich. Am înţeles că Papa Ioan Paul al II-lea ne-a numit pe noi, membrii Mişcării Focolarelor, apostoli ai dialogului, menţionând că suntem chemaţi să oglindim în noi Preasfânta Treime, în care cele Trei Persoane divine sunt într-un dialog veşnic, veşnic una şi veşnic distincte. Aceasta înseamnă să ne simţim cu toţii într-un dialog perpetuu, chemaţi la dialog. Cum? Deschizându-ne aproapelui, ascultând cu sufletul golit de sine ceea ce vrea, ceea ce spune, ceea ce îl îngrijorează, ceea ce doreşte. Iar când toate acestea au fost îndeplinite, să intrăm noi dându-i ceea ce doreşte şi ceea ce este oportun. La această temă au dat mărturie George I., care s-a întors de curând din ţara de misiune Kenya, Iuliana şi Cristi P. care au pus în lumină dialogul în cuplu.
După Sfânta Liturghie celebrată împreună cu comunitatea din Cacica, ne-am îndreptat spre Mănăstirea Moldoviţa unde ghidul mânăstirii, maica Tatiana (care a cunoscut Mişcarea Focolarelor în perioada studiilor din străinătate, la Regensburg) ne-a încântat cu prezentarea istoriei, a picturilor exterioare şi interioare ale acestei mănăstiri, cât şi cu mărturia ei de credinţă şi iubire.
Reveniţi la Cacica, am continuat programul cu tema Imaginea tatălui, care a scos în lumina rolul educativ al tatălui, temă care a stârnit mărturii impresionante şi profunde cu privire la relaţia dintre părinţi (mai ales taţi) şi copii. Seara s-a finalizat cu dansuri, cântece şi jocuri la care au participat toţi cei doritori: copii, tineri şi adulţi.
Duminică, 28 iulie, în ultima zi a Mariapolisului, am meditat asupra cuvântului vieţii din luna august 2024: "Ce bine că suntem aici!" (Mt 17,4) şi a temei: "Chiar şi viaţa", în care Chiara ne arată că există un martiriu specific nouă: acela care implică iubirea reciprocă, aşa cum o cere Isus, un martiriu alb, dar adevărat, întrucât cere viaţa şi ne cere să urmărim reînnoirea, rafinarea iubirii reciproce şi să-i dăm măsura vieţii. După impresiile şi comuniunea de la final, ne-am reîntors în faţa lui Isus şi a Sfintei Fecioare pentru Sfânta Liturghie celebrată împreună cu comunitatea şi pelerinii aflaţi în trecere.
Copiii aflaţi la Mariapolis au avut un program intens de activităţi: scurte meditaţii, scenete despre viaţa Chiarei, activităţi artistice, dansuri, jocuri.
Mulţumirile noastre se îndreaptă spre Dumnezeu, spre gazdele noastre, preoţii şi comunitatea din Cacica, spre fiecare participant în parte, care şi-au adus contribuţia ca toţi să se simtă aşa cum au spus: ca într-o familie.
25-28 iulie: Cacica: Mariapolis 2024 - "Iată-mă, trimite-mă pe mine!"
Mişcarea Focolarelor din România
